noi si atat

Mi-am petrecut sfarsitul de saptamana in intimitatea casei.
Ador clipele in care iubitul meu ma ajuta sa gatesc si ne jucam in bucatarie... imi imaginez ca aceste momente nu se vor termina niciodata si asa de indragostiti o sa fim pana la adanci batraneti.
Cand ma gandesc ca in prima clipa cand l-am cunoscut imi era antipatic, acum rad si ii spun ca il iubesc invers proportional fata de inceput.
Ne-am schimbat mult de atunci, atat individual cat si ca relatie.
 Priveam de curand prima poza a noastra, pe atunci eram doar amici...dar ca sa fiu putin sincera cu mine, ma atragea putin misterul pe care il afisa...ce-i drept in poza eram cu capul pe pieptul lui si zambeam larg - totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda si momentul s-a imortalizat. Poza a supravietuit timpului si acum este parte din albumul nostru de cuplu.
Am intampinat obstacole impreuna, dar acolo unde mana destinului a presarat praf de magie si a suflat cu iubire, nimic nu poate sa desparta sufletele ce se iubesc.

Am visat mult la zile ca acestea...am suferit de teama ca nu o sa am parte de bucuria aceasta, insa nici o suferinta nu a ramas nerasplatita. Acum  sunt fericita, radiez de fericire si imi imbratisez omul de langa mine. Ii multumesc pentru tot ceea ce a facut pentru mine.