Uneori ma intreb de ce nu am curaj sa fug in lume. Puteam sa imi construiesc viata departe de familie, insa nu am avut curaj sa fac acest lucru... nu regret nici o clipa decizia pe care am luat-o. Consider ca am ramas langa oamenii ce imi sunt necontenit alaturi si pe care pot sa ma sprijin oricat de mare ar fi ajutorul pe care il cer.
Chiar daca nu imi permit financiar o casa a mea, o chirie sau un loc unde sa fiu doar eu si sa ma regasesc atunci cand noptile sunt prea intunecate, chiar daca ceasul ticaie foarte repede si am multe lucruri de rezolvat, chiar daca drumurile sunt limitate eu tot nu as pleca.
Momentan trec printr-o perioada de ragasire si analiza minutioasa. As avea nevoie de spatiul meu, sa imi analizez viitorul... ma las pe mana noptii sa imi fie alaturi.
marți, mai 03, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: