Cand eram copila oamenii ma intrebau cum este la scoala si ce vreau sa ma fac atunci cand o sa cresc... in adolescenta intrebarea frecventa era ce facultate o sa urmez. Timpul a trecut iar intrebarile nu au incetat sa apara, cursul vietii a mers inainte spre intrebarea referitoare la job.
Cand toate credeam ca s-au pus la punct si toate intrebarile au fost spuse, oamenii au devenit interesati de viata mea sentimentala, de viitorul meu si povestea mea de iubire..
Ma gandesc cat de simplu este sa intrebi, dar oare raspunsurile sunt la fel de usor de spus?
Ma rascolesc astfel de intrebari, caci de cele mai multe ori sunt ganduri la care nici in singuratatea mea nu gasesc un raspuns... sau nu toate raspunsurile depind doar de mine.
Trebuie sa gasesc un cliseu pe care sa il folosesc atunci cand sunt pusa in situatii stanjenitoare...
Nu inteleg de ce viata altora este atat de interesanta si de ce sunt curiosi pana in maduva oaselor, dar asta pana sa le pui si lor in carca o obligatie sa vina la evenimentul mult asteptat .
vineri, martie 25, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Some people become memories. Some become lessons. And a few become forever. 🤍 Where simple lines speak the deepest feelings
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: