Cand eram copila oamenii ma intrebau cum este la scoala si ce vreau sa ma fac atunci cand o sa cresc... in adolescenta intrebarea frecventa era ce facultate o sa urmez. Timpul a trecut iar intrebarile nu au incetat sa apara, cursul vietii a mers inainte spre intrebarea referitoare la job.
Cand toate credeam ca s-au pus la punct si toate intrebarile au fost spuse, oamenii au devenit interesati de viata mea sentimentala, de viitorul meu si povestea mea de iubire..
Ma gandesc cat de simplu este sa intrebi, dar oare raspunsurile sunt la fel de usor de spus?
Ma rascolesc astfel de intrebari, caci de cele mai multe ori sunt ganduri la care nici in singuratatea mea nu gasesc un raspuns... sau nu toate raspunsurile depind doar de mine.
Trebuie sa gasesc un cliseu pe care sa il folosesc atunci cand sunt pusa in situatii stanjenitoare...
Nu inteleg de ce viata altora este atat de interesanta si de ce sunt curiosi pana in maduva oaselor, dar asta pana sa le pui si lor in carca o obligatie sa vina la evenimentul mult asteptat .
vineri, martie 25, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: