Telefonul a sunat necontenit, vestile veneau din diverse parti si sufletul meu nu stia cum a reactioneze. Nu sunt de piatra, nu puteam sa raman insensibila... insa nici sa vars lacrimi de crocodil verde.
Situatia este destul de critica, timpul preseaza si oamenii se apropie.
Viata ne ciupeste atunci cand nu ne asteptam, ne face sa ne intoarcem cu picioarele pe Pamant si sa ne amintim cat de multe lucruri untem capabil sa le facem faca ne unim fortele.
Ma simt obosita si plina de ganduri.
As vrea sa am puterea de a trece cu vederea fandoselile pe care oamenii le fac, sa inchid ochii si sa nu vad momentele in care privirile taioase lovesc ... sa nu simt cand ma doare.
duminică, martie 20, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gândurile care mă apasă atunci
Există un moment al zilei pe care îl aștept și, în același timp, îl evit. Este momentul în care se face liniște, sting lumina și pun capul...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: