Despre viitor

Telefonul a sunat necontenit, vestile veneau din diverse parti si sufletul meu nu stia cum a reactioneze. Nu sunt de piatra, nu puteam sa raman insensibila... insa nici sa vars lacrimi de crocodil verde.
Situatia este destul de critica, timpul preseaza si oamenii se apropie.
Viata ne ciupeste atunci cand nu ne asteptam, ne face sa ne intoarcem cu picioarele pe Pamant si sa ne amintim cat de multe lucruri untem capabil sa le facem faca ne unim fortele.

Ma simt  obosita si plina de ganduri.
As vrea sa am puterea de a trece cu vederea fandoselile pe care oamenii le fac, sa  inchid ochii si sa nu vad momentele in care privirile taioase lovesc ... sa nu simt cand ma doare.