17

Nu am povestit niciodata despre durerea ce ma apasa, despre o persoana ce ma dezgusta din adancul sufletului... dar, daca nu am facut asta pana acum, nu o sa o fac nici astazi... 
Simt ca am facut un lucru nedemn de educatia pe care mi-au oferit-o parintii mei, imi pare rau intr-o oarecare masura...dar totusi consider ca am procedat corect, desi stiu ca puteam mai mult si mai apasat. Atunci cand simt ca familia mea este incoltita de astfel de caractere imi scot ghearele si coltii de leu si atac - pentru familia mea uit de bune maniere.
 Dupa ce am avut parte de un contact vizual cu "omul negru" si un schimb de replici acide, simteam cum pielea imi arde si lacrimile inunda ochii, fierbeam ca o oala pusa pe foc si uitata acolo. Am iesit la aer, am privit spre cer si am tras aer in piept. Trebuia sa imi revin..nu vreau sa ii mai impovarez pe ai mei cu astfel de intamplari, acum a venit vremea sa i-au viata in piept si sa ma descurc singura cu astfel de probleme.
Poate ca nu a fost un incident colosal, insa pentru sfletul meu zdrobit si sifonat de aceste subiecte, durerea este mult mai apasatoare si frustrarea ca nu pot sa schimb cu nimic ma face sa explodez.

Instaurez borcanul cu vise. Vreau sa colorez viitorul.