Am vrut sa par o persoana tare, sa nu arat ca am momente in care sufletul imi plange si striga de durere...mi-am lasat mereu zambetul a fie stapan pe chipul meu, dar am simtit ca nu mai rezist singura in aceasta poveste asa ca am plans si am vorbit cu cel mai bun prieten despre ceea ce ma nelinisteste.
Stiu ca discutia mea este in siguranta, ma simt de parca am vorbit cu mine...sunt usurata si linistita ca am reusit sa scot gandurile ce ma macinau pe interior.
Am plans cu lacrimi reci...mi-am spus oful i am luat-o de la capat. Joc ultima carte!
luni, decembrie 07, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: