Maturitatea aduce de la sine multe schimbari, nu mereu ele sunt pozitive.
Am inceput sa obosesc incercand sa fac totul sa fie bine. Energia imi scade vazand cu ochii...incerc sa las de la mine mai mult decat as vrea, doar ca totul sa fie bine.
Ma doare ca oricat de maleabila sunt, se gaseste cineva care sa imi atace buna intentie si sa ma faca sa regret ca sunt atat de draguta.
As vrea sa fiu stana de piatra, sa nu ma las induplecata de nimic...dar sunt om si ma doare.
Am plans astazi, lacrimi mari mi-au curs pe obraji si am lasat ca totul sa se intample, nu am vrut sa ma mai prefac un om puternic, deja numai pe cine sa pacalesc ca sunt dura.
duminică, decembrie 20, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: