Nu credeam ca o sa o spun, dar...imi lipsesc duminicile in care gateam si ma aruncam in pat... odihna aia simpla care reusea sa ma energizeze intr-o clipa;
miercuri, noiembrie 25, 2015
Robotel
Imi amintesc cum imi doream sa am "locul unde sa plec dimineata, si de unde sa ma intorc acasa" ... nu pot spune ca situatia s-a schimbat, insa am ajuns intr-un moment de saturatie. Imi este dor de normalitate, am ajuns sa imi petrec mai mult timp acolo decat acasa cu familia.
Nu credeam ca o sa o spun, dar...imi lipsesc duminicile in care gateam si ma aruncam in pat... odihna aia simpla care reusea sa ma energizeze intr-o clipa;
Am obosit sa ii planific zilele pe ceas. Stiu deja ce voi face saptamana viitoare, am totul pe hartie de parca sunt un robot programat sa duca la indeplinit multe sarcini.
Nu credeam ca o sa o spun, dar...imi lipsesc duminicile in care gateam si ma aruncam in pat... odihna aia simpla care reusea sa ma energizeze intr-o clipa;
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P... -
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: