Simt ca am fost plecata in ultimele zile, ma simt de parca am fost rupta de realitate si am parasit meleagurile natale. Nu am avut parte de multe intamplari iesite din comun, insa nici nu am mers pe o linie dreapta. E bizar cum mereu cand spun: "acum totul e bine", reusesc sa ma pierd pe mine si sa incep cautarea mea reusind de cele mai multe ori sa ma ravasesc.
Stau cu laptopul in brate si nu stiu ce sa scriu. Inima mi-e plina de intrebari si as vrea sa le decopar raspunsul.
Mi-am propus ca in seara aceasta sa primesc un bine-meritat somn lung si sa reflectez maine dimineata asupra a tot ceea ce ma inconjoraa. Deja a devenit un ritual sa stau pana tarziu si sa pierd vremea fara folos. Am incercat sa imi redescopar pasiunile, sa scriu iar, imi lipseste piesa de puzzle care imi arata intregul fericirii.
miercuri, noiembrie 18, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: