Afara ploua cu picaturi reci. Vantul vate cu putere... picioarele mi-au inghetat inca dupa cinci minute de mers printre cantecul picaturilor...am valsat urat, dar am simtit ca traiesc si a aparut un zambet intr-un colt de gura.
M-am gandit intens la caldura bucatariei, vroiam a gatesc ceva...primul gand m-a dus catre briose.
Am facut o obisnuinta din a face micile dulciuri, imi doresc sa gasesc reteta perfecta.
Astazi am bifat si lista cumparaturilor pentru Mos Nicolae. Sunt atat de incantata, astept cu nerabdare sa le pun in ghetute.
In perioada aceasta imi doresc cu ardoare sa fiu iar mica...sa ma bucur de primii fulgi de nea, de cadourile din ghetute, de caldurea doritorului si de povestile mamei.
joi, noiembrie 26, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: