Astazi ...cautam un mesaj oarecare ce ar fi putut sa imi aminteasca de o farama din trecut, dar in cautarea mea nebuna am dat peste o conversatie ce ma avea ca "pion" principal... initial am zis ca nu trebuie sa citesc, dar curiozitatea a fost mai mare si lacoma rasfoiam si ma intristam.
Recunosc partea mea de vina ca am citit ceva ce nu imi era adresat (direct)... erau cuvinte despre mine, dar cu siguranta nu trebuia sa imi ajunga la urechi.
Este atat de simplu pentru unii oameni sa fie fatarnici, sa iti zambeasca in fata, sa se foloseasca de tine si de tot ajutorul de care dispui... insa in spatele tau, cuvintele sunt dure si ironice nevoie mare.
Acum dupa ce m-am linistit putin, nu stiu cum sa reactionez. As vrea sa ma prefac ca nu am vazut nimic, sa fiu indiferenta... dar parca mereu imi revine in minte ceea ce am vazut si nu mai pot sa fiu draguta si dornica sa ajut.
Oare cum se simt ei cand fac astfel de afirmatii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: