miercuri, august 19, 2015

Timp trecut

Degetele imi jucau fugar peste taste, scriam si nu priveam in urma... gandeam iute si relatam ceea ce inima imi dicta. Ma simteam neputincioasa, putin dezamagita si trista.
Imi propusesem deja sa incetez cu toate gesturile si vorbele pipetare, chiar daca mereu erau spuse sub forma de gluma. Mi-am dat seama ca m-am transformat si poate ca temperamentul meu mai vulcanic si uneori rautacios-
jucaus nu imi aduce nici un beneficiu.
O sa imi revin la normal, sa stau cuminte in banca mea.
Sunt multe de spus, insa lacrimile mi-au inundat chipul si totul se nauie asupra mea.
Nu stiu cand, cum sau in ce ritm am ajuns sa simt asta, insa totul e intens si doare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...