Multumesc

Nu m-am gandit niciodata ca un simplu cuvant venit din partea unei persoane nesemnificative poate sa ma darame si sa imi stoarca lacrimile pana in strafundul sufletului. A durut, am retrait cuvintele de nenumarate ori in cateva clipe...m-am ridicat de pe scaun, simteam ca nu mai pot sa imi stapanesc lacrimile...ma durea amintirea ce se derula in mintea mea iar si iar.
Dar, asa cum un cuvant face prapad in suflet, asa usor un zambet de la o persoana speciala poate sa aduca curcubeul in ochii mei lacrimanzi.
Am tras aer in piept, am strans gandurile si mi-am lasat sufletul sa vorbeasca. Aveam nevoie sa imi golesc veninul ce il primisem intr-o secunda, era atat de mult incat nu il suportam...nu puteam sa plang, stiam ca aveam nevoie de timp sa imi recapat zambetul de odinioara, asa ca m-am consolat exprimand durerea.
Povestea s-a dus ca un fir de praf.

Uitasem cat de sensibila sunt in contact cu oamenii ce nu se comporta asa cum le-ar impune eticheta.
Poate ca am avut nevoie de acest "click" sa imi amintesc cat de mult conteaza sa ai un umar pe care sa iti spui durerea, o persoana careia sa ii dai un mesaj cand simti ca nu poti sa vorbesti, o prezenta alaturi de care sa pornesti spre linistirea sufleteasca, cineva care te intelege si iti este alaturi neconditionat.