Timpul a trecut, anii au zburat fara sa realizez nimic pentru mine si viitorul meu.
Visam cand eram mica sa am la douazeci de ani propria-mi casa, sa imi permit sa ma intretin si sa imi gatesc singura. Nu am realizat nimic, iar totul mi se pare deja un vis imposibil de indeplinit.
Pic adesea pe ganduri si ma intreb cu groaza unde o sa locuiesc, ce o sa fac in viitorul meu...cum o sa ma descurc sa imi i-au zborul de langa familie si sa ma pun pe picioarele mele, sa ma realizez si sa imi fac o noua familie. Vreau ca "acasa" sa fie "casa noastra".
Strang banut cu banut la pusculita, sper ca intr-o zi sa ajute pentru fundatie...sa pun caramida de temelie si sa reusec ce acum inca doar imi doresc.
Sunt dezorientata si imi este teama de viitor. Ma maturizez si ma lovec de mai multe probleme... incerc sa ma descurc, sa cunosc puterea timpului si a banului...sa nu irosesc nimic.
luni, iunie 22, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Some people become memories. Some become lessons. And a few become forever. 🤍 Where simple lines speak the deepest feelings
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: