Timpul a trecut, anii au zburat fara sa realizez nimic pentru mine si viitorul meu.
Visam cand eram mica sa am la douazeci de ani propria-mi casa, sa imi permit sa ma intretin si sa imi gatesc singura. Nu am realizat nimic, iar totul mi se pare deja un vis imposibil de indeplinit.
Pic adesea pe ganduri si ma intreb cu groaza unde o sa locuiesc, ce o sa fac in viitorul meu...cum o sa ma descurc sa imi i-au zborul de langa familie si sa ma pun pe picioarele mele, sa ma realizez si sa imi fac o noua familie. Vreau ca "acasa" sa fie "casa noastra".
Strang banut cu banut la pusculita, sper ca intr-o zi sa ajute pentru fundatie...sa pun caramida de temelie si sa reusec ce acum inca doar imi doresc.
Sunt dezorientata si imi este teama de viitor. Ma maturizez si ma lovec de mai multe probleme... incerc sa ma descurc, sa cunosc puterea timpului si a banului...sa nu irosesc nimic.
luni, iunie 22, 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Gândurile care mă apasă atunci
Există un moment al zilei pe care îl aștept și, în același timp, îl evit. Este momentul în care se face liniște, sting lumina și pun capul...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: