Pot...

E trecut de miezul noptii, maine ma duc la munca dar nu vreau sa ma arunc in pat si sa il astept pe mos Ene. Stau pe fotoliul moale si ascult ploaia cum atinge grabita tot ce ii sta in cale;
Am o stare melancolica, apasatoare si confuza. Astazi imi este dor de trecut, am rasfoit albumele cu poze si am retrait momente uitate.
Simt ca istoria se repeta si asta ma sperie. Incerc sa fiu tare, insa plang ori de cate ori ma gandesc cat de singura ma simt. Am putini oameni dragi alaturi de mine... dar viitorul o sa ma lase fara ei fizic o perioada si asta ma intristeaza, o sa ma regasesc iar singura pe drumuri cautand cu privirea siluete. Abia ce ma obisnuisem sa fiu tare si sa ma multumesc cu frimituri...

Mi-am propus sa invat ceva din toata povestea asta si mai ales sa fac ceva pentru mine in timpul asta. Nu ma las, trebuie sa reusesc.
Vreau o transformare si imi promit mie ca o sa reusesc. Imi indrept toata atentia asupra acestui lucru si o sa obtin un rezultat de care o sa fiu mandra.