Sunt momente in care imi vine sa cedez (iar)...insa acum cand mi-am redescoperit fercirea si linistea interioara pentru cateva ore, ma tin cu dintii de ceea ce imi doresc.
Orice as face cineva o sa fie nemultumit...asa ca prefer sa fiu eu multumita de alegerea mea. Nimeni nu imi traieste viata, asa ca nu pot sa le cer sa ma inteleaga. Ei si-au trait viata si acum e randul meu.
Sper doar ca intepaturile astea se vor termina curand...altfel incep sa ma inchid si mai mult in mine.
Acum imi vine sa plang, tocmai am primit o intepatura si puterile imi sunt scazute. Ma retrag la somn.
miercuri, august 06, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: