Am plans mult, iar si iar... simt ca nu mai am putere.
Nu inteleg ce se petrece in jurul meu, as vrea sa primesc niste explicatii si sa ofer raspunsurile asa cum le vad si le simt eu.
Poate suna straniu, insa ma simt filata...sunt locuri in care adesea simt ca este cineva in urma mea si ma urmareste. Inchipuirea imi joaca feste sau este purul adevar, nu stiu ce sa mai cred. Am momente in care simt ca traiesc intr-un film prost regizat, in care actrita principala sunt eu.
Imi este teama de propria-mi reactie. Sunt un pericol pentru mine insami...si intr-un fel pt cei care tin la mine.
Simt ca am dubla personalitate...si ma tem de manipularea ce se petrece din ce in ce mai agresiv.
miercuri, august 27, 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: