Am reinceput dimineata sa ma rasfat in pilota si sa trag de timp cateva minute pana ma dezmeticesc, vreau ca fiecare zi sa fie speciala...sa nu mai fie nimic mecanic. Mi-a ajuns rolul pe care l-am jucat atata timp, imi pare rau ca m-am inscris intr-un film in care nu ma regasesam...iar tot ce faceam speram sa ajute realizarea filmului, insa nu s-a finalizat bine pentru nimeni.
Privesc acum pe fereastra si in acelasi timp tastez, simt ca povetea curge mai usor, iar cuvintele se tasteaza singure. Aveam nevoie de eliberarea aceasta! Imi era dor sa scriu pe blog mai mult, mai vesel si mai codificat, asa cum faceam pe vremuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: