Viata e dulce si dura

In camera mea miroase a mandarine...este o mireasma speciala pe care o ador in anotimpul rece, la fel de mult pe cat ador scortisoara si cana mea zilnica de cacao cu lapte.
In ultima perioada m-am incarcat cu multe sentimente si ganduri. Am momente in care imi vine sa pun mana pe agenda rosie si sa scriu ce imi trece fulgerator prin minte... (sunt ganduri pe care nu mai pot sa le reproduc cu acelasi impact cand ajung in fata laptopului), dar mereu intervine ceva si las dorinta de a scrie "pe mai tarziu"... un "mai tarziu" care intarzie sa mai vina.
Sunt intr-o situatie destul de incurcata, cel putin eu asa o simt. Ideea este destul de simpla privita din exterior, insa foarte grea pentru mine, caci ma simt presata sa las garda jos, sa ascund durerea sub pres si fie ca vreau sau nu, trebuie sa pun mai presus de dorintele mele pe ceilalalti, caci "asa esti tu, mai intelegatoare".

Decembrie mereu a fost o luna frumoasa si plina de schimbari pentru mine. In decembrie am trait prima dezamagire in dragoste, in decembrie am urcat pe culmile cele mai inalte, am simtit bucuria sarbatorilor, emotia cadourilor, regasirea sentimentelor....si asa mai departe.
Anul acesta imi propusesem sa stau cuminte in banca mea, sa nu ies din "cochilia" mea. Incepusem sa ma obisnuiesc cu linistea si calimitatea situatiei, nu simteam lipsa altui sentiment;
Imi este atat de bine alaturi de jumatatea mea, incat nu vreau sa las loc sentimentelor triste sa ma acapareze. Asa cum spuneam de curand unui prieten, pentru mine "o relatie" inseamna locul unde te cufunzi cand iti este bine sau rau, inseamna siguranta ca ceea ce spui este ascultat, ca orice sfat ceri o sa il primesti neconditionat, sentimentul de bucurie impartasita cu sinceritate...(ceea ce si eu am parte acum!).
Eu nu vad loc intr-o relatie pentru gelozii exagerate, temeri si neincredere.
Viata mea este asa cum mi-o doresc in momentul de fata, insa asa cum mentionam mai devreme... cineva are nevoie de mine si de prezenta mea...si sunt pusa in situatia de a rupe din timpul meu sentimental pentru a indrepta niste lucruri care nu ma privesc...
 Imi este greu sa inchid ochii si sa uit ceea ce mi-a facut aceasta persoana... as vrea sa pot sa fiu indiferenta si sa ma bucur doar de jumatatea mea, sa nu ma simt nevoita sa fiu o persoana buna si sa ajut pe ceilalalti, caci... fiecare doarme asa cum isi asterne. Cine accepta ca in viata lui sa aibe loc neincrederea, teama si alte sentimente urate...cred ca ar trebui sa fie un om care sa stie sa indure consecintele.
Nu stiu ce comportament sa adopt. Acum ar fi momentul sa nu intervin, sa las pe fiecare sa isi traiasca viata asa cum si-a construit-o, caci atunci cand le era bine... uitau de mine... Nu vreau sa para o razbunare, dar ma gandesc ca o viata sentimentala se traieste in doi, eu nu am ce cauta acolo.