123

Este ziua de Craciun...ma simt singura. Am lacrimi in ochi si nu stiu ce sa fac...nu vreau sa arat nimanui ca sunt debusolata...desi as avea nevoie de un ajutor, de cineva care sa ma asculte si sa imi fie alaturi acum.
Am plans toata noaptea... mi-am imbratisat noul plus cu care dorm si am incercat sa ii transmit durerea mea... am crezut ca un somn bun o sa ma faca sa imi revin, dar nu a fost asa.
Cosmarul nu se termina niciodata. Mereu apare ceva nou..ceva ce ma dezamageste si ma sperie in viata de noapte.
Mi-ar fi placut ca cineva sa se comporte altfel, sa reactioneze intr-o alta maniera...dar cu toate astea, nu am ce sa ii reprosez in mod direct. Mi-am luat angajamentul ca il accept in intregime si acum e tarziu sa stramb din nas. Recunosc, si eu am defectele mele...poate prea multe...mai ales stiu cat de egoista sunt si cat de mult as vrea sa am oamenii alaturi de mine in astfel de momente.
Maine incerc sa fiu mai bine...am nevoie de o gura de aer si totul o sa fie bine!