Pe zi ce trece sunt mai confuza. Ma intorc seara acasa cu sufletul plin si cu o indoiala mare vis-a-vis de mine. Am inceput sa am pretentii doar la mine, nu vreau sa le cer celor din jurul meu nimic...vreau sa fiu mai intai multumita de mine, dupa care imi voi permite sa caut defecte sau cusur celor din jur.
Mai sunt cateva zile din acest an..si daca ar fi sa privesc in urma nu am facut mare lucru. Defapt sunt mici amprente asupra vietii mele: M-am indragostit, am vazut marea, am muncit, am iesit din ritm...
Imi pare rau ca lucrurile frumoase au uneori un final neasteptat.
Mi-a ramas doar iubirea de care ma leg mereu, mai ales cand ma simt confuza si singura.
Astazi fug de mine...ma intorc in bratele tale iubire!
luni, decembrie 30, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: