A sosit clipa sa imi revin si sa imi scot la inaintare zambetul, veselia, sufletul bland si sa imi las prietenia sa fie folosita de ceilallti asa cum considera ei...sa nu mai analizez totul in detaliu.
Am purtat o discutie cu un om drag, iar acesta m-a facut sa realizez ca nu trebuie sa fiu artagoasa si sa pun mereu ceea ce m-a ranit la inaintare, ci trebuie sa ma bucur de clipele frumoase...de clipele in care zambesc cu sufletul si de momentele in care oamenii astia imi sunt alaturi.
As putea sa rezum aceasta lectie prin a spune: "Bucura-te de ceea ce ai , atunci cand ai!".
Mi-am dat seama ca orice as face sunt inconjurata de oameni si trebuie sa fiu si eu la randul meu omenoasa... chiar daca nu mereu am simtit acelasi lucru din partea lor. Dar, cum spuneam... suntem oameni gresim dar si iertam.
Nu stiu daca perioada sarbatorilor de iarna m-a facut mai "pacifista" sau mi-au venit sentimentele calde inapoi in suflet... ideea este ca vreau sa ma intorc la obiceiurile ce ma faceau fericita.
Vreau sa particip la concursuri, sa creez, sa ma ocup mai mult de mine si nu in ultimul rand sa fac sport.
vineri, decembrie 20, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: