E greu de povestit in cuvinte ceea ce simt. Situatia s-a petrecut cu pasi marunti si a picurat ca sarea din solnita. Fiecare intalnire ma facea sa fug in sens opus si sa nu ma uit in urma.
Am vrut sa fiu convinsa ca ceea ce simt nu este ceva de moment, asa ca am acordat nu una, nici doua si nici macar trei sanse...au fost nenumarate sanse in care am vrut sa ma las convinsa ca exagerez eu si ca oamenii sunt neschimbati, insa raspunsul pe care l-am primit prin atitudine m-a lovit frontal.
Adesea m-am trezit spunand ca stiu ce ma deranjeaza la oameni si am preferat sa le spun cele trei mari dezamagiri pe care le am : sa vorbim un lucru si sa nu ne tinem de cuvant, sa spun un lucru de doua ori si punctualitatea.
Acum o sa trec un alt lucru care ma dezamageste : sa ma simt in plus langa niste oameni pentru care eram dispusa sa renunt la fericirea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: