Timpul a inceput sa devina hain si sa fuga mult prea repede, nu pot sa il mai prind de la urma. Simt ca raman lucruri restante in viata mea si nu le mai fac fata. Incerc din rasputeri sa ies din acest circuit. Fac pasi mici dar siguri.
Am inceput "terapia sufletului" . Vreau sa scot la iveala persoana vesela si energica pe care am lasat-o in trecut. Imi lipsesc momentele in care radeam necontenit si zambeam usor.
Prezentul ma gaseste usor irascibila, cu energie pentru munca si putin dezinteresata de ce se petrece in jurul meu...e o reactie pe care o resimt din cauza oamenilor din jurul meu, ei ma fac sa fiu asa dura si rece. Trebuie sa lupt cu mine si sa fiu mai buna, sa nu fac lucruri doar pt ca asa imi inspira decizia de moment, ci trebuie sa analizez mai intai ... la urma urmei, tot ceea ce fac e pentru binele meu.
luni, octombrie 14, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: