Dispozitia mea este din ce in ce mai proasta. Ma simt un nimeni pe langa oamenii importanti din viata mea. Simt ca nu am reusit niciodata sa ii fac mandrii de mine...sau macar sa ii fac sa considere ca am facut un singur lucru bun. Ma doare si plang.
Imi vine sa imi fac bagajele si sa plec de aici. Simt ca nu sunt ceea ce isi doreau ei . Am incercat sa ma schimb si sa fac lucruri despre care intelesesem ca sunt utile pentru a ajunge si eu pe o treapta mai inalta, insa in loc sa urc...se pare ca eu sunt in decadere.
Plang de cateva zeci de minute si nu pot sa ma opresc... vreau sa ma descarc si sa imi revin. Ma gandesc la ce s-a intamplat si acumulez mai mult rau in interior. Sunt dezamagita de mine si imi e rusine cu ceea ce am construit pana acum...defapt cu ceea ce nu am reusit sa fac.
Sunt un nimeni si atat.
marți, octombrie 08, 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: