Pagini

marți, 31 ianuarie 2012

Pledez vinovata


Nu am rezistat desi i-am promis lui bro ca ne ocupam impreuna in weekend sa facem un preparat bun si dulce ... insa tentatia a fost prea mare si am facut un experiment cu colorantul alimentar. Prima impresie este multumitoare.
Stiu ca am spus in ultima vreme in mod repetat de site-ul culinar, insa o sa mai dureze putin de tot pana o sa il fac public. In prezent este in stadiul de 70%. Am pregatit materialele pentru a le amplasa la locul potrivit si se lucreaza la finisaje. Problema este timpul liber al it-istului meu.
Nu stiu daca mai este cineva nerabdator sa il vada ... insa eu sunt foarte entuziasmata de ideea aceasta a casei culinare, a usilor mereu deschise si a mirosului de mancare gatita acasa.

Gandurile, Sentimentele si lucrurile interioare vor ramane aici, la Etajul 3. Nu vreau sa impart viata personala cu cea culinara...nu in lumea virtuala.
Nu vreau sa cred ca am o viata duplicitara, insa sunt de parere ca aceste doua categori nu se dedica aceluiasi public... daca gresesc, nu ezitati sa ma trageti de maneca.

luni, 30 ianuarie 2012

Fericita

Sunt foarte fericita! Dupa lungi cautari, intrebari fara un raspuns concret si usi trantite in nas de la prima intrebare ... am descoperit raiul colorat din capitala.
Imi doream de foarte mult timp sa incep sa lucrez cu pasta de zahar si implicit cu o paleta diversificata de culori. Am vrut sa incerc cu martipan din comenrt, insa pretul este destul de piperat si am gasit doar de culoarea alba...deci tot nu era o varianta multumitoare pentru mine;
Ieri am fost in cautarea magazinului, insa era inchis in weekend, asa ca astazi la prima ora ma aflam alaturi de ghidul meu turistic in fata usii.
Mi-am cumparat coloranti alimentari. Acum astept sa primesc huiduieli si reprosuri ca nu sunt sanatosi... insa la un varf de scobitoare cat este necesar pentru colorarea unei compozitii, nu cred ca poate sa omoare pe nimeni.
Sunt multe lucruri mult mai daunatoare in viata.

Revenind la lucruri ce ma inveselesc.
Astept cu drag sa ma joc cu paradisul meu colorat.Sunt nerabdatoare si emotionata in acelasi timp ... imi este teama sa nu fiu dezamagita, insa o sa merg pe premisa ca trebuie sa ma straduiesc ca sa reusesc.

duminică, 29 ianuarie 2012

Departe

Am plecat de acasa. Sfarsitul de saptamana m-a gasit intr-un pat strain, dar totusi care-mi apartine intr-un fel sau altul.
M-am uitat la desene animate - ce dor imi era -  m-am cuibarit sub pilota si am ras copilareste la ipostazele haioase, desi acum sunt putin cam trase de par. Realitatea bate filmul, insa nu si desenul, caci atunci cand ma uit la desene vreau sa cred ca porcii zboara, Fred Flinstone poate sa care o masina de piatra si lucruri de acest gen.
 Copilaria este mereu frumoasa cand ne gandim la clipe, zambete si jocuri.
 Problemele de atunci sunt amintiri si in prezent par atat de insignifiante.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Zapada

Dupa o saptamana in care am stat doar pe meleaguri ingradite, astazi am plecat in agitatia capitalei.
Am colindat magazine si cu toate astea am rezistat tentatiei de a arunca banii pe o bucurie de moment.
Nu stiu daca un gand de chibzuiala mi-a strapuns dorinta de a achizitiona diverse haine ce ar putea sa se combine "perfect" ce altele vechi, ideea este ca sunt multumita de mine;

Soarele sclipitor, m-a indemnat sa ii fac aparatului foto o proba intr-un parc inzapezit. Recunosc, nu a fost cea mai buna idee ... caci dupa o ora de fotografiat, am ajuns acasa tremurand din toate incheieturile, curgandu-mi nasul si cerand o pastila.
Ma simt obosita, ingandurata si singura.

vineri, 27 ianuarie 2012

Complexe

E iarna in toata regula. In Bucuresti a nins astazi cu fulgi perfecti ... ma bucur ca am o frantura imortalizata ... astfel o sa imi amintesc mereu frumusetea iernii.
In perioada liceului imi placea mai mult iarna, deoarece ma imbracam cu haine lejere care nu imi puneau in evidenta silueta  formele.
Unii oameni reusesc sa depaseasca bariera complexelor, insa altii raman mereu cu o obsesie si fac din doua trei kilograme un adevarat chin (ridic doua degete).
In prezent imi place sa urmez proverbul " Fa-ti iarna car si vara sanie." caci este mai omenesc sa ma apuc de emilinat surplusul atunci cand nu apuca sa fie vizibil si atat timp cat este mai mic. Fiecare zi amanata poate sa insemne un efort in plus.
Suna ciudat sa spun, dar am momente cand sunt o complexata. Un factor il are si etichetele pe care le pun ceilalti si sabloanele in care daca nu te mulezi perfect esti privita cu oarecare indiferenta.

Sunt lucruri ce se bat cap in cap. Daca intrebi persoane de gen masculin, majoritatea spun ca le plac fetele tipar de manechin, insa nu si-ar dori una alaturi de ei in postura de iubita.
Sunt si baieti care nu pun pret pe ambalaj, mai rar, dar inca mai sunt.

In cazul meu, parerea celorlalti conteaza fosrte putin ... cei dragi imi spun lucruri frumoase, pentru ca tin la mine si pentru ei sunt perfect normala.
Recunosc, si eu exageraz cand vine vorba de mine, nu stiu de ce, caci nu vreau sa fiu placuta pentru fizic...dar cred ca e ceva inconstient care tinde spre o idee fixista.
Imaginea de ma jos spun unii ca m-ar reprezenta, bine nu pornind chiar de la o anorexica ... dar ideea era ca eu vad total altceva in oglinda.
Un complex e greu de depasit.
Are cineva un sfat? O idee, o maslina...orice?

joi, 26 ianuarie 2012

Anotimp

Astazi am facut un "quiz" cu titlul "In ce anotimp inima iti vorbeste?"... nu sunt o mare impatimita a acestor chestionare, insa imi place din cand in cand sa descopar raspunsul.
Astazi rezultatul m-a facut sa zambesc larg.
 "Primavara il vei intalni pe Fat Frumos, alesul inimii tale. Cupidon va astepta la colt de strada, fiind oricand pregatit sa iti aduca dragostea in inima si in suflet. De ce primavara? Pentru tine primavara este anotimpul in care esti tu, te simti libera, revii la viata si iti incarci bateriile. In acest anotimp vei gasi dragostea adevarata, vei avea fluturi in stomac si vei gandi cu inima. Nu-ti fie teama sa iubesti, sa te lasi purtata de val si sa iti deschizi sufletul."

Aprob, caci dragostea mi-a aparut in cale acum trei ani intr-o minunata zi de primavara. M-a asteptat iubirea sa ii deschid usa inimii si sa ii impartasesc sentimentele minunate pe care le-am dobandit in timp.
Cum spun si versurile "primavara incepe cu tine...".
Nu as putea sa spun ca am un anotimp preferat, imi place sa gasesc in fiecare acele lucruri care ma fac fericita, fie ca este vorba despre: fulgii de zapada care danseaza, iarba verde crud ce inveseleste privirile, soarele arzator ce confera o culoare aparte si ce sa mai spun de minunatele decoruri tomnatice.
Zilele acestea sunt intr-o dilema...sa imi placa sau nu cantintatea impresionanta de zapada?

miercuri, 25 ianuarie 2012

Titlu


Este intuneric  si liniste … iar a picat domnul curent… intreaga zi a  fost un ” du-te vino “.
S-a terminat aceasta zi mohorata din toate punctele de vedere. Am incercat sa imi colorez ziua, insa factori din exterior au resusit cu mai multa usurinta sa ma indispuna .
Ma simt ca un monstru. Nu am facut nimic concret pentru asta … dar lucrurile se resfrang asupra mea.
Nu vreau sa par pesimista sau sa dau impresia de slabiciune. N-am uitat  ca mi-am promis sa fiu tare. Inca sunt ferma pe pozitie. Nu am varsat lacrimi … dar ma simt abandonata.
Lasarea intunericului o sa aduca un strop de claritate in mintea mea. 
Uneori nu este nevoie sa spui sau sa faci ceva pentru a primi rautati… as putea sa le numesc “rautati gratuite” si atunci se explica totul. Eh, m-am tot gandit daca avea rost sa raspund si sa ma comport aidoma … dar raspunsul a venit singur “Priveste inainte, calculeaza fiecare pas si cuvant!”.
                Paradisul nu e mereu usor de atins. Trebuie sa inveti sa urci dealuri, sa cobori vai si sa nu uiti niciodata de unde ai plecat.

                In cateva minute o noua zi ma asteapta. Sper ca una mai buna ca aceasta care tocmai ma paraseste , imi este teama de o noua “ confruntare” cu starea negativo-depresivo.

marți, 24 ianuarie 2012

Pauza de joaca

Tocmai am terminat de impaturit peste 200 de piese pentru origami 3d. Nu este o munca obositoare, ci doar migaloasa, insa muzica ma face sa intru intr-o lume aparte in care gandurile imi zboara pe campii inflorite si mainile se misca intr-un ritm asemeni unui dans al fluturilor.

Stau in dormitor cu o cana de cacao cu lapte, un pachet de servetele, pastile pentru gat si muzica ritmata. E un remediu potrivit pentru o mohorata.
Am asteptat vremea rece, insa nu asa de umeda. Vroiam zapada, insa nu acum.
Nemultumitului i se revendica darul, nu ? Sa vina cine vrea, sa puna monopol pe fulgii de zapada si pe picaturile de ploaie ce s-au hotarat sa nu se desparta in aceste zile.
Dupa mult timp, lupt cu starea de raceala si nu ma las batuta. Nu renunt la timpul meu pe care mi l-am alocat in fiecare zi pentru exercitii de intretinere. Ma dor oasele si muschii, insa profesorul meu de sport are o expresie " febra si durerea trec prin alte zeci de minute de miscare".
Am invatat ca niciodata nu este bine sa amani un lucru important, caci fiecare zi care trece aduce de la sine o stare de comoditate;
"Ce poti face astazi, nu lasa pe maine!" :)

luni, 23 ianuarie 2012

Analizand viitorul

Am visat frumos. Mi-a placut faptul ca EL era alaturi de mine si ma proteja chiar si in vis. Zburam impreuna si atunci cand am aterizat m-a imbratisat cu dragoste si multi fiori. Era ca si cum m-a regasit dupa o perioada in care disparusem din peisaj.
Ce placut este sa te simti protejata si alintata tot timpul. Mi-ar placea ca toate aceste sentimente sa nu dispara niciodata.
Incerc sa raspund cum pot acestor gesturi frumoase, insa ma simt mai stangace ca EL. Nu ma complac ... lupt cu mine in fiecare zi sa depasesc aceasta stangacie.
Fac parte din categoria oamenilor care se ataseaza mai greu, nu ma arunc cu capul inainte, insa atunci cand deschid usa sufletului meu stiu sigur ce gasesc acolo si incerc sa fac tot ce imi sta in putere pentru a arata prin gesturi aceste sentimente ... cuvintele sunt interpretabile, infatile si minore pe langa tot ceea ce imi spune inima mea prin vibratii si impulsuri;

Ma gandeam la faptul ca multi oameni catalogheaza viata lor dupa etape scolare sau sentimentale ... in schimb eu prefer sa o impart in capitole si atat.
Fie ca este vorba de capitole de dragoste, personale sau pur si simplu capitole pline de momente memorabile.
In prezent sunt intr-un capitol de tranzitie ... lucrurile merg bine, chiar neasteptat de frumos ... insa sunt anumite planuri in care simt lipsuri si vreau sa le umplu. Sunt in cautari de viitor.
Ma asez pe canapea cu un caiet si un stilou in mana. Notez lucruri pe care vreau sa le indeplinesc in curand. Imi place sa am un plan de lupta, sa am o motivatie pentru ziua ce urmeaza.

duminică, 22 ianuarie 2012

Fulgi de zapada

Am privit pe fereastra cum totul se invelea in cateva minute cu o patura alba si pufoasa de zapada.
A nins frumos. Cat sa delimiteze trecerea anotimpurilor.
Daca  tot a ajuns zapada o raritate, am profitat de aceste zile si am iesit sa prind culoare in obraji si sa fac o sesiune foto.
In parc am vazut atatea chipuri vesele si bucuroase de faptul ca zapada s-a asternut in strat considerabil, incat au aparut diversi oameni de zapada.
Copii erau entuziasmati la fel de mult ca si mine. M-am simtit aidoma lor.
Imi mai doresc sa am parte de o bulgareala usoara. Sa imi las degetele sa se joace cu zapada si sa alerg prin locuri neatinse de nimeni, sa fac forme in zapada, sa imi inghete corpul, dupa care sa vin acasa si sa beau o cana de ciocolata calda.
Nu mai conteaza ca e ianuarie si  ca imi doream sa port fuste, iar frigul nu imi da voie ...vorba cuiva "e timp pentru toate".

P.s: Recunosc, e greu sa mergi pe gheata, caci iti incordezi muschii picioarelor si stai cu grija la fiecare pas sa nu fac intalnire cu asfaltul.


sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Cum as putea altfel?

Il iubesc pentru ceea ce este, pentru ceea ce face pentru mine si pentru faptul ca numai alaturi de EL inima mea este implinita.
Il ador pentru ca imi citeste si cele mai asunse ganduri. Ma cunoaste mai bine decat o stiu eu. Ma rasfata si face ca dorinta mea sa fie un mic ordin pentru el ... un ordin ce trebuie dus la indeplinit in scurt timp pentru a imi aduce la viata bucuria copilareasca. 
Impreuna am trecut prin momente frumoase, insa si prin etape grele ale vietii. Ne-am cunoscut reciproc si am crescut alaturi, am invatat sa ne toleram greselile si sa ne intelegem din ce in ce mai bine ... uneori chiar fara sa ne spunem cuvinte.
Povestile romantice exista, cel putin pentru mine. Traiesc intr-o astfel de basm minunat si nu vreau sa se termine niciodata. 
Alaturi de EL am descoperit multiple ramuri ale romantismului. Nu mi-am imaginat niciodata ca gesturile acestea frumoase pot sa fie atat de diversificate.
Adorm seara cu EL in gand si dimineata ma trezesc sarutata de cuvintele lui somnorose si calduroase;

Am pornit acest post cu gandul sa ii multumesc pentru ceea ce face pentru mine, insa m-a luat valul iubirii si am povestit alte momente din viata mea de indragostita.
In prezent mandrul meu drag se ocupa de viitoarea mea casuta. As putea sa arat un "preview" insa mai astept cateva zile sa incarc cate putin din toate.    
Iti multumesc si te iubesc!

vineri, 20 ianuarie 2012

Ganduri

Ploua marunt, e inceput bacovian. Vremea e urata, rece si mohorata. Nu imi vine sa ies din casa nici sa macar privesc ghioceii ce tocmai incep sa infloreasca;
Imi ocup timpul cu lucruri migaloase si colorate. Astfel incerc sa nu privesc viata cu optimism si sa nu bag in seama lucrurile urate.

Iar simt ca trec printr-o perioada de tranzitie. Zapez mult in cautarea unui viitor mai bun. E greu, dar nu imposibil! Trebuie sa imi repet asta pentru a nu imi pierde speranta.
Oamenii dragi sunt alaturi de mine. Asta ma face sa fiu puternica.
Net-ul imi care face figuri,  cred ca este cazul sa pun punct aici.

joi, 19 ianuarie 2012

Schimbari si culori

Schimbarile fac bine in cele mai multe cazuri, mai ales cand vin din suflet si ni le dorim.
M-am hotarat sa schimb culorile blogului, sa il fac sa para mai cald si mai vesel. Nu stiu in ce masura am reusit, insa mie imi incanta privirea cand deschid "usa casei" si descopar o incapere asemeni unei ciocolate calde la culoare si reflectand zambete calde.
Anul acesta mi-am propus sa nu mai fiu conservatoare si nici sa nu ma mai atasez de lucruri trecatoare.
Vreau sa incerc sa ma bucur de impulsul de moment. Niciodata nu stii de unde poate sa sara o experienta noua care sa te faca sa te descoperi.

Mi-am hranit dorinta de creatie, realizand cateva perechi de cercei. Materialele pe care le-am folosit sunt diverse, de la margele, plastic, material,  pana la hartie.
Ce veselie imi produc aceste accesorii colorate.
Astazi radiez de energie si veselie.

miercuri, 18 ianuarie 2012

Cornite

Am doua motive sa fiu indignata, insa nu vreau sa le dau importanta. Am invatat de la viata ca oamenii sunt in mii de feluri, iar cuvintele sunt usor de interpretat... iar atat timp cat nu sunt persoane dragi mie, incerc sa nu imi pese si sa trec cu vederea. As putea sa scriu cu majuscule in acest caz, sa subliniez anumite detalii si sa demonstrez ca nu am gresit cu nimic ... insa nu o voi face.

Sa revenim la lucruri si momente frumoase din viata, caci de umbre, certuri si rautati suntem satui.

Chiar daca genunchiul stang inca ma mai supara, am(re)inceput exercitiile de intretinere. Rezultatele se vad. Ma simt mult mai bine. Am un program destul de flexibil si usor de dus la bun sfarsit.
Daca tine vremea asa, o sa imi scot bicicleta la plimbare, paletele de ping-pong si fustitele.
In ultima perioada m-am tinut de cuvant si am stat mai mult cu sifonierul la "povesti" ... chiar daca de cele mai mulote ori iesirile mele sunt cu paltonul pe mine. Ideea ca pe sub am o bluzita cu buline sau ceva colorat ma face sa fiu vesela si energica.
Am descoperit un stil de a ma machia ce imi pune in evidenta privirea.
Eh, gata nu mai vorbesc despre mine astazi. :)

marți, 17 ianuarie 2012

Dor

Astept cu drag sa incolteasca iarba. Sa se incalzeasca Pamantul si sa miroasa a primavara.
Imi e dor sa ies la aer curat, sa ma intind pe spate, sa il tin pe Mister de mana si sa privesc norii pufosi.
Ce poate sa fie mai frumos ca o masa in doi, intr-un peisaj frumos, cu o muzicalitate naturala si o companie speciala?
Sunt visatoare astazi.
In minte imi zoara multe zile pe care le-am petrecut pe paturica albastra, unde am trait momente in care am ras zgomotos, am iubit intens, am mancat cu pofta, m-am copilarit si am fost iubita.
Placeri vinovate precum Coca-Cola sau Chipsuri ... si ele fac parte din amintirile mele.



luni, 16 ianuarie 2012

Fericire intr-o cana

Vremea este la fel de schimbatoare ca si "Romania in care traim".
De dimineata soarele a reusit sa incalzeasca Pamantul si sa mangaie cu razele sale frunzele tomnatice ce s-au asezat ca o patura pe covorul umed si negru.
Plimbarea pe care am facut-o a reusit sa imi schimbe culoarea din obraji si sa ma faca sa ma simt renescand dupa o perioada agitata. In fiecare primavara ma simt bine cand iau la pas drumurile cunoscute ale orasului, chiar daca pe zi ce trece frumusetea dispare si locurile in care ma duceam in copilarie incep sa fie interzise publicului din cauza unor "retrocedari".
Cand frigul s-a lasat am intrat in casa la caldura. Simteam cum nasul rosu se incalzeste si mainile mi se dezmortesc. Mi-am amintit de copilarie cand dupa o doua ore de jucat in zapada veneam acasa sa imi incalzesc corpul inghetat din cauza nametilor si a inconsientei copilaresti.
Daca tot aveam o stare buna, am zis ca nu e rau daca imi fac o cana de capucino si imi incep ritualul obisnuit de zapat.
In linistea incaperii zgomotul lin al tastelor, a intervenit soneria telefonului. Am fost anuntata ca afara ninge, sa fug repede la fereastra si sa privesc acest fenomen.
Cand am auzit, nu am stat pe ganduri, mi-am luat repede papucii si am iesit in fata casei sa ma bucur din plin de fulgii de zapada. Desi putini, curgeau intens ... pacat ca fulgii nu au fost capabili sa se depuna intr-un strat considerabil.
Miracolul a tinut 5 minute.
Poate ca timpul zapezii a trecut si acum ghioceii trebuie lasati sa creada ca este primavara si sa infloreasca gingasi.

duminică, 15 ianuarie 2012

Muzeul Antipa

De cand s-a redeschis muzeul Antipa ne-am dorit sa mergem sa admiram exponatele si sa ne imbogatim amintirile cu nenumarate imagini aparent reale, cel putin asa aratau imaginile pe care le-am vazut pe internet.
La inceput coziile ce pareau interminabile ne-au tinut departe de acest muzeu, insa astazi am profitat de nebunia din capitala - referitor la "mini-revolutia" - si am pornit catre Antipa.
Spre fericirea noastra la nici 20 de minute de asteptari am fost invitati sa ne cumparam bilete de la aparatul electronic ... lucru care a mers destul de repede, dupa care am coborat la parter sa ne incepem vizitarea propriu-zisa.
Am trecut de la pesti, rechini, balene ... la animale de padure si terminand cu oseminte ale unor animale pe care le-am vazut doar in poze.
In interiorul muzeului, undeva printre exponate se gaseste o pestera, care este realizata intr-un stil deosebit, astfel incat pare naturala.

Ca si timp, intr-o ora si jumatate muzeul este parcurs si privit in amanunt.
In ceea ce priveste pretul: 20 de ron pentru adulti, 5 ron pentru elevi si studenti (cu carnetele vizate) si pentru pensionari biletul este 10 ron.
Poze si detalii puteti sa gasiti aici.

Atat eu cat si Mister, am fost incantati de muzeu, insa nu dorim sa mai mergem prea curand. E greu de explicat ce sentiment inspira.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Veselie in tigaie

Astazi m-am trezit cu o dorinta sa prepar ceva simplu dar cu un efect surprinzator pe chipurile celor dragi, caci de la inceputul anului am stat destul de departe de bucatarie. Incerc sa nu mai fac o perioada ceva dulce cu multe calorii. Avem nevoie de o perioada de curatare a organismului.
Pentru astazi am ales un "meniu" usor, caci starea de sanatate este cam subreda in ultimele zile ... insa incerc sa ma pun pe picioare si sa trec cu vederea peste micile suparari ale organismului.
Aveam nevoie de ceva vesel, asa ca am folosit niste forme speciale pe care le-am primit de curand. Imaginea de mai jos nu imi apartine, insa intr-o zi o sa prezint si ceea ce am realizat eu.
Aceasta a fost "mancarea" care a cerut de la sine si ceva dulce, asa ca m-am gandit la niste gofre/vafe.  Desi nu este un desert iesit din comun, este prima data cand am incercat sa le prepar in casa. Rezultatul este minunat.
In viitor cand o sa am casa mea . ro promit sa pun multe poze si retete pe care le prepar.


vineri, 13 ianuarie 2012

Prejudecati

Am intalnit oameni superficiali ce nu vedeau in spatele unui fizic sau dincolo de aparente.
Nu stiu de ce unii se bazeaza pe o prima impresie ... caci sunt sanse sa fie o parere eronata sau nu. Si de ce sa dai cu piciorul fara sa te asiguri ca este bine sa faci asta?
 Mie imi place sa analizez situatia de mai multe ori pana sa iau o decizie definitiva. Am avut de pierdut, insa si de castigat cu aceasta gandire;
Poate ca m-am lovit de pragul de sus, dar si cand am descoperit ce se afla jos, am pretuit inzecit.
Ca tot am vorbit de acest subiect. O sa scriu un banc cunoscut despre prejudecati.
 "O doamna vrea sa isi faca la comanda un costum.
- Va rog, vreau si eu un costumas.De culoarea Mov!
- Vai, nu doamna, movul nu e placut, e culoarea femeilor cu moravuri usoare... Vi-l facem negru.
- Biiine, negru si cu un pic de mov, asa..."

In prezent aceasta culoare nu mai reprezinta o anumita categorie de doamne/domnisoare. Spre bucuria multora care o preferau si din cauza etichetelor evitau sa o poarte.
Imi amintesc de o reactie pe care a avut-o o colega atunci cand m-a vazut in urma cu multi ani, purtand o pereche de pantaloni de catifea mov:
Ea:"Tu stii ce inseamna culoarea asta?" ... si raspunsul meu a fost sec dar cu directie "Nu-mi pasa, daca eu ma simt bine, lumea poate sa vorbeasca" - nu intelegeam inca de pe atunci cum poti sa judeci un om doar pentru ca poarta o anumita culoare.
Eh, daca se imbraca cineva in alb inseamna ca era neaparat mireasa?

Oameni-prejudecati-greseli.


joi, 12 ianuarie 2012

Vis

Cat de reale sunt anumite vise. Mi se intampla sa ma trezesc dimineata si sa stau putin pe ganduri pana ma dezmeticesc si realizez ca totul s-a petrecut in lumea ireala.
Cineva spunea ca somnul este o alta viata in care temerile si emotiile capata o culoare si intensitate greu de explicat.
Personal nu am o logica pentru anumite intamplari petrecute in viata nocturna, cea a visului ... uneori am visez ceva la care m-am gandit in timpul zilei sau despre care am citit. Nu e o regula, caci sunt cazuri si cazuri. De exemplu asta-noapte m-am visat mireasa.
Era o agitatie pe langa mine, lumea era entuziasmata ... insa eu nu. Ceva sau cineva ma forta sa fac acest pas. Rochia nu era deloc pe placul meu, cand era alba, cand galbena.
Regret ca nu am apucat sa vad cum aveam parul aranjat, caci de mult timp ma tot intreb cum pot sa fac un metru de par sa stea frumos aranjat pentru un eveniment de genul acesta.
Mirele? Eh si eu m-am intrebat cine era...stiu ca ne-am intersectat pe un hol, insa lumea era inebunita ca nu e bine sa ne vedem inainte de marele eveniment, si m-au impins catre o incapere. In toata agitatia am vazut doar pantofii si o portiune din pantalonii de culoarea neagra (spre multumirea mea).


Jocurile foamei - Sfidarea

Sfidarea - Al doilea volum din seria Jocurile Foamei

Katniss şi Peeta au câştigat împreună sângeroasele Jocuri ale Foamei, sfidând pentru prima oară în istorie regulile impuse de Capitoliu. Reveniţi în Districtul 12, după toate încercările înfruntate, convinşi că au câştigat o viaţă sigură şi decentă pentru ei şi familiile lor, speră că va urma o lungă perioadă de pace. Dar, în timp ce Katniss şi Peeta parcurg obligatoriul Tur al Învingătorilor, apar zvonuri despre o revoltă printre locuitorii districtelor. Iar în ochii conducătorilor, ei sunt sursa acestei rebeliuni. Dacă nu vor reuşi să convingă naţiunea Panemului că sunt în continuare îndrăgostiţi nebuneşte, consecinţele ar putea fi dezastruoase…

Proza cristalină a lui Suzanne Collins are un ritm perfect şi construieşte o lume fascinantă. Şi mai fascinant este că dincolo de a fi thriller SF plin de aventură, seria străluceşte prin abordarea temelor moralităţii, supunerii, salvării, iubirii şi, mai presus de toate, a sacrificiului. Spre bucuria armatei de fani care o aşteptau, cartea e extraordinară. Cei care nu îşi poţi stăpâni curiozitatea până la următorul volum, trebuie să se pregătească pentru o adevărată tortură.” Booklist

Dincolo de universul construit cu migală, de meditaţia profundă asupra societăţii şi de setul complet de personaje complexe şi credibile, acţiunea, intriga şi iubirea fac această  poveste cu totul irezistibilă.”  Kirkus Reviews

Reuşita lui Suzanne Collins este remarcabilă: al doilea volum este chiar mai bun decât primul!”

miercuri, 11 ianuarie 2012

Nu imi mai pasa...

... cel putin nu astazi.
Am perioade in care ma doare ceea ce spun ceilalti, sau felul in care ma privesc.
Am mai spus de cateva ori, si tot nu inteleg de ce sunt acuzatori la adresa mea cand eu nu le cer nimic...  uneori ma gandesc ca acesta poate sa fie un motiv destul de intemeiat sa ma muste de fund "ciupeasca" de sentimentele subrede si sa ma faca sa ma simt inutila, caci se intreaba cum ma descurc fara sa am un loc de munca stabil ... e greu de inteles pentru ei ca am un venit instabil, dar care ma multumeste pentru moment?
Nu vreau sa dau explicatii nimanui acum, insa ma simt aiurea cand ii aud cum vorbesc de parca am omorat pe cineva.
Si eu tintesc undeva mai sus, insa recesiunea ne face sa ne multumim cu putin.
Nu ma intind mai mult decat imi este plapuma. Daca ii linisteste cu ceva, urmeaza doua interviuri pentru mine in zilele ce urmeaza - poate asta ii face sa vada ca ma interesez de viitorul meu.
Oricum astazi nu mai pun la suflet ce spun ei. Ii las sa fie ei cei avuti, realizati si stapani pe viitorul lor.

marți, 10 ianuarie 2012

Oare de ce?

Nu reusesc sa imi pastrez calmul cand vad ca unii oameni fac lucrurile anapoda. Stiu ca nu tot ce eu vad corect, inseamna ca este si asa ... insa atunci cand lucrurile sunt mai mult decat evidente, ce pot sa fac?
Explic cu calm, cer detalii despre pasul pe care urmeaza sa il fac in planul pe care il alege persoana ... insa nimic nu da rezultate, sfarsitul se lasa mereu cu nervi din partea cuiva.
In ultima perioada am incercat sa nu ma las prada cuvintelor si impulsivitatii.
Cand sunt suparata, stresata sau putin nervoasa nu vreau sa mai spun nimic, caci chipul meu si asa se transforma si reuseste sa vorbeasca de la sine.
Oh, unde-i calmitatea pe care o aveam in trecut? Atunci cand plangeam in sinea mea daca eram suparata.
Am vrut sa imi demonstrez ca sunt puternica si ca nu mai plang ... insa nu am rezolvat mare lucru.

luni, 9 ianuarie 2012

Analiza

Ziua a inceput putin ciudat, in ultima perioada am reusit performanta sa nu imi gasesc anumite lucruri personale prin casa ... nu stiu prin ce colturi sunt ascunse, insa am cedat sa le mai caut, stiu ca atunci cand nu o sa mai am nevoie de ele, vor aparea la iveala. E o lege nescrisa, dar experimentata in timp;
Ca o pastila pentru destresare, am primit un apel telefonic de la o prietena. Am stat mai bine de o jumatate de ora la vorba. Am auzit o poveste interesanta si plina de picanterii.
Cat de repede se intoarce roata si cum pot oamenii sa apara cu coada intre picioare in doar cateva luni. Ieri erau precum tarzan, astazi sunt ca niste umili pioni pe o tabla de sah.
Ca o completare a povestii, am iesit pe afara cu fetele.  O "intalnire de gradul trei" cum imi place mie sa spun. Ne-am plimbat, am vorbit despre sport si multe alte lucruri.
Dupa mult timp nu m-am simtit diferita fata de ele, ci am fost pe o treapta similara ... problema jobului a facut acest lucru. Dar poate intr-o zi o sa ne permitem toate sa ajungem acolo sus si sa nu ne mai plangem de aceste probleme cotidiene.

Sunt o ciudata cu principii si personalitate.
Pana la urma sunt vesela si visatoare.

duminică, 8 ianuarie 2012

Casa noua

Incep sa cred ca dorintele nerostite se indeplinesc atunci cand langa mine este cel mai tandru, iubitor si dragastos baiat ce mi-a fost "repartizat" inimii.
In curand o sa ma mut la propria casa. O sa fie asa cum mi-o doresc, cu ferestre luminate de raze sclipitoare, cu o camera pe care o sa o denumesc "dormitorul sentimentelor", o bucatarie in care o sa prepar bunatatile culinare, o camera de lucru in care o sa realizez diverse obiecte personalizate ... si o sufragerie care sa adaposteasca cartile dragi sufletului meu.
Nu m-am gandit inca la culorile peretilor, desi intuiesc ca o sa ma opresc la ceva pal si intim. Nu vreau ceva extravagant, atat pentru ca nu este acesta un stil care sa ma caracterizeze, cat si pentru placul musafirilor.
O sa imi plantez o floare frumoasa care sa decoreze si sa emane un parfum de primavara.
 O cheie o sa o ramana la Mister, insa datoria de a ingriji, decora si primi oaspetii o sa imi revina mie.

Nu o sa mai vorbesc codificat, a venit momentul sa spun direct despre ce este vorba;
In curand o sa ma mult pe un domeniu punct ro. Nu m-am hotarat inca la un nume, dar variez intre cateva.
O sa va invit sa imi vizitati casa atunci cand o sa fie gata. Dau o petrecere cu prajituri de casa si suc natural din mere verzi.

Sunt fericita!
Te iubesc dragul meu!


sâmbătă, 7 ianuarie 2012

I miss...

Sunt oameni, gesturi, lucruri, intamplari ce imi lipsesc foarte mult ... mi-am propus sa imi fac ordine in prioritati. Trebuie sa am mai multa grija la ceea ce imi doresc.
Priveam in oglinda de dimineata si mi-am dat seama ca am nevoie de o schimbare, poate ca nu o sa fac nebunia sa ma tund, desi am momente cand nu as ezita sa bag foarfeca si sa incerc o tunsoare pana la umeri sau ceva mai usor de aranjat.
Insa prefer sa ma multumesc cu un coc mai special, o aranjare noua a parului, un machiaj mai deosebit sau poate sa apelez la niste haine mai diferite fara de stilul lejer pe care l-am abordat in ultimele luni.
Spunea cineva bine ca atunci cand este timpul de purtat geci/paltoane nu ne mai dam interesul mult la ceea ce purtam pe sub. Nu mereu, nu o luati ca pe o regula ... insa sunt convinsa ca multi dintre noi am patit cel putin de doua ori sa aruncam un tricou pe noi, o pereche de pantaloni si peste "suba";
Insa primavara cand vine, ce ne mai place sa petrecem timpul in fata dulapului si a oglinzii.
Oh Doamne, nu va imaginati acum ca iarna pentru mine este un dezastru stilistic ... insa frigul si vantul ma limiteaza sa imi fac de cap: bijuterii lungi, extravagante, farduri, fuste, imprimeuri, tenesi, tocuri;
Imi amintesc de o iarna a copilariei mele, cand zapada era nelipsita. Am cateva poze de atunci, insa nu le-am mai privit de mult timp - pe vremea aceea nu aveam nici o jena sa combin culorile, sa port manusi roz si fular galben... sau lucruri ciudate, cu cat am inaintat in varsta am inceput sa fiu mai calculata, mai asortata...
Unde esti copilarie cu zapada ta cu tot?

vineri, 6 ianuarie 2012

Anotimp

A inceput sa ploua de aseara. Am privit tacuta picaturile de ploaie ce se atingeau de pamant...imi aminteam de copilarie, atunci cand adoram sa stau langa soba, cu o portocala in mana si cu privirea fixata pe ochiul mic al ferestrei de atunci ... lacoma inmagazinam fiecare miscare. Fulgii de zapada reuseau sa ma faca sa ma simt mereu intr-o schimbare peisagistica.
Vantul rece imi aminteste ca iarna exista si ca ceea ce se intampla acum e ca un semnal ca o sa apara curand pe meleaguri sud-romanesti.
 Aud vantul cum bate la geam, ma ghemuiesc in pat cu ursuletul strans in brate si las ochii sa se inchida. E timpul pentru lumea viselor.

joi, 5 ianuarie 2012

Descarcari sentimentale si emotionale

Multe ganduri, putine sentimente si nenumarate cuvinte de rostit.
Timpul trece, anii se scurg pe langa noi ... privesc anumite chipuri si imi dau seama ca oamenii imbatranesc, iar eu inca sunt la perioada in care imi permit sa spun ca "sunt in crestere". Poate ca fizic schimbarile nu se vad, desi parerile sunt impartite....majoritatea imi spun ca arat mai mica fata de varsta din buletin, insa mi s-a intamplat sa mi se dea si varsta exacta,niciodata mai mult  ...din punctul meu de vedere, evolutia pozelor spune cel mai bine ca nu este ceva radical;
In cativa ani s-au schimbat multe lucruri in interiorul meu: fara sa imi dau seama am trecut peste bariara de lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac niciodata, m-am mai maturizat, desi mereu este loc pentru mai mult, am cernut prin sita prietenii si am ramas doar cu oamenii pe care ii pot numara pe degetele da la o singura mana - am incercat sa ii inmultesc, sa ma invart in cercuri diferite, insa nu-i de mine.
Am realizat ca trecutul ramane trecut oricat de mult incerci sa il aduci la viata sau sa il musamalizezi. 
Ne lovim ca sa invatam pentru viitor.
Daca punem lacat sentimentelor, gesturilor frumoase si emotiilor ... nu realizam nimic benefic.

Iubirea pe care mi-o impartaseste Mister EL ma face sa radiez de fericire, sa ma simt ca intr-o frumoasa poveste din basme. Cine ar fi crezut ca "fata rock" poate sa fie iubita si sa rasplateasca cu aceeasi moneda.
Nu consider ca m-am schimbat de cand suntem impreuna, ci imi place sa cred ca m-am modelat. M-am transformat din personajul Cenusereasa, asa cum consideram eu ca sunt inainte sa ii deschid usa catre inima mea, intr-un personaj mistic pentru ceilalti, insa cel mai special pentru EL.
Ce sentiment adorabil ma cuprinde cand ma imbratiseaza si imi spune ca sunt atragatoare. Stiu ca nu am trasaturi supraomenesti sau iesite din comun, ma pierd usor in multime ... insa cuvintele ce vin din partea lui, sunt doar cele ce conteaza pentru mine.

Analizant trecutul, gandurile se duc catre povestea mea de iubire, caci imi este usor sa vorbesc despre lucrurile ce reprezinta ceva frumos si special in viata. Cat despre rautati, vorbe soptite pe la colturi si esecuri ... au facut si ele parte dintr-un prezent, insa nu vreau sa le mai aduc in actualul prezent, nu au ce cauta aici ... cu siguranta atunci cand o sa am nevoie de pilde, axiome si invataturi inevitabil o sa imi amintesc de acele momente.  
Traiesc iubind. Iubesc ca sa traiesc fericita si implinita. Iubesc si sunt iubita. Iubind viata-i mai frumoasa.

miercuri, 4 ianuarie 2012

Note muzicale

Dimineata cand ma trezesc ascult cel putin o melodie, mi-am facut un ritual din asta. Simt ca prind viata si infloresc cu fieacare nota muzicala pe care o ascult.
Ma inveselesc si imi gasesc o dispozitie buna pentru a realiza treburile pe care mi le-am propus pentru ziua in curs. Povesteam eu in trecut despre lista nescrisa cu lucrurile pe care vreau sa le fac in ziua ce urmeaza - a trecut mult timp de cand merg pe aceasta premisa si totul merge foarte bine. Nu gasesc momente in care sa ma plictisesc si reusesc sa fac in fiecare zi activitati.
Poate in cateva luni o sa am o lista mai mica pentru activitatile casnice, insa mai lunga pentru partea de "job"; Nu o sa imi para rau, desi multi mi-au spus sa ma bucur acm cat mai pot de  diminetile in care nu sunt obligata sa ma trezesc la o ora matinala, desi eu o fac dimineata de dimineata caci nu sunt adepta lenevitului.
Mereu ne dorim ceea ce nu avem ... iar atunci cand avem suntem tentati sa nu mai pretuim cu aceeasi intensitate.
Privesc in jurul meu si vad ca majoritatea oamenilor pe care ii cunosc vorbesc despre aceeasi poveste trista a locurilor de munca, iar asta ma face sa ma intristez si sa imi fie teama pentru ccea ce urmeaza.
M-am saturat sa fiu generatia pe care se incearca schimbari, adesea negative.

marți, 3 ianuarie 2012

Diverse ganduri

Plimbari. Soare. Vorbe. Prajiturele. Dorinte. Ganduri. Zambete. Rosu. Buline.
Toate's bune. Nu am motive sa ma plang de ceva. Chiar daca parul meu sta foarte bucalat si ciufulit, nu ma mai agit asa cum faceam pe vremuri ... am inceput sa ma obisnuiesc si sa il consider un plus de farmec. Eh, nu intelegeti acum sa am gasit ceva ce sa imi placa la aspectul meu fizic.
Promisiuni mi-am facut. Treptat incep sa fac ceva pentru realizarea lor.
Blogul meu drag mi-a fost alaturi in toate problemele pe care le-am avut, chiar daca in anumite momente am simtit nevoia sa scriu codat....cand recitesc imi amintesc despre ceea ce era vorba, desi stiu ca multi pot interpreata si isi pot imagina lucruri la care nu m-am gandit niciodata, poate ca asta este farmecul acestui spatiu virtual.
Sunt incantata sa vad ca aceasta casa creste si se mareste cu poze, ganduri si postari despre viata mea.
Vreau ca aici sa povestesc despre viitorul meu job, despre intamplari de acolo si din drumul meu. 

luni, 2 ianuarie 2012

Sunt bine!

Noaptea se lasa, privesc cu ochi tristi dormitorul meu si imi pare rau ca nu te gasesc langa mine. Ai un impact puternic asupra inimii mele... reusesti sa lasi amintiri mereu reale, deosebite si dulci;
Ma rasfeti si ma faci sa ma simt ca un copil iubit.
Te ador si nu ma mai feresc sa o spun, caci in trecut nu vroiam sa iti declar in cuvinte ceea ce simteam, de teama sa nu ti se urce la cap ... acum cuvintele sunt doar un gest de a intarii faptele pe care le arat.

Ganduri multe imi "inverzesc" in minte ... vreau sa las bunatatea, veselia si omenia sa iasa la suprafata si sa intunece faramele de negativism care incearca uneori sa puna stapanire pe mine.
Iubirea imi da aripi si ma face sa nu mai vad rautati in jurul meu.

Maroon 5 - Goodnight Goodnight

duminică, 1 ianuarie 2012

I

Sunt fericita. Lucruri marete nu nu prea aveau cum sa se intampla peste noapte, insa lucrurile marunte imi fac deliciul si imi alinta sentimentele interioare.
Anul a inceput cu o vreme calduroasa, insorita si cu oameni dragi langa mine.
Mi-am propus sa o las mai moale cu firea mea sensibila si plangacioasa ... nu am vrut niciodata sa spun ca "de maine" sau "de la anu' " ... cert este ca imi doresc schimbarea asta.
In gand am cateva dorinte de care o sa ma tin strans pana le indeplinesc, dupa care am grija sa le fac sa creasca frumos si sa ma faca fericita.
Nu sunt superstitioasa, nu cred in lucruri precum ca, daca in prima zi a anului faci X lucruri asa o sa mearga tot anul. Viitorul decurge asa cum il indemnam noi si cum ne ajuta intamplarile din viata, caci degeaba noi ne dorim sa mutam muntii din loc, daca nu avem suport din partea celorlalti.