Mai devreme am rasuflat parca usurata ca saptamana s-a terminat, desi teoretic mai sunt doua zile. Nu stiu, mi s-a parut o saptamana istovitoare, incarcata sentimental si emotional.
Am plans in interior, asa cum nu am mai facut-o de mult timp, am varsat si lacrimi pe obraji ... lasand dermatograful sa imi contureze obrajii bucalati, am zambit fals... insa am multumit din inima oamenilor care m-au ridicat de jos.
Poate ca a fost doar inceputul unei cazaturi, sau nu stiu ce a fost cu adevarat, insa am incercat sa fiu puternica sa nu las starea sa ma loveasca in plin - cat am reusit ramane de vazut pe parcurs.
Sunt sentimente pe care nu le dezleg, nu le inteleg si nu vreau sa zbor pe langa ele.
Viata-i dulce, dar complicata.
Am invatat multe, am povestit cel putin jumatate din intamplari si inca mai stiu sa zambesc.
vineri, august 17, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: