Stau cu pagina deschisa de cateva minute, as scrie multe...dar imi este teama de ceea ce ar putea sa produca niste cuvinte scrise la suparare.
Vreau sa cred ca am trecut de varsta la care sa arat cu degetul.
Uneori imi vine sa imi iau campii sa dispar din lumea online, sa ma multumesc cu ceea ce am palpabil si sa renunt la placerile nevinovate ce implica internetul. Trebuie sa recunosc ca este ca un cutit cu doua taisuri...sunt lucruri bune pe care putem sa le facem, insa si multe lucruri rele.
Sunt multe de discutat despre acest subiect, poate ca trebuie sa le analizez mai atent, sa gandesc la calm fiecare gest si sa vad ce pot sa fac pentru a imi pava viitorul cu intentii bune.
marți, aprilie 24, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: