De ce oamenilor le vine sa se lege la cap chiar de nu ii doare? Este vorba despre o legare metaforica, dar care reuseste sa intoarca timpul pe dos. Sa transforme amintirile frumoase in ceva dureros si mincinos.
Stiu ca timpul schimba lucrurile, insa nu am cum sa nu ma gandesc ca poate toate momentele ce le-am considerat frumoase alaturi de anumiti prieteni au fost doar iluzii sau minciuni, ajung sa refuz sa cred ca a fost ceva adevarat;
O sa fiu etichetata, dar imi asum acest risc ... vreau sa marturisesc ca banii au schimbat oameni ce au fost dragi in viata mea. Mult timp am vrut sa cred ca totul este o iluzie si ca imaginatia mea bogata vrea cu ardoare sa puna pe seama banilor schimbarile, insa timpul le-a asezat pe toate la locul lor. Acum am dovada clara ca unii oameni ce nu au avut o situatie materiala foarte buna, lupta sa fie doar in preajma unor persoane ce nu duc lipsa de nimic, sa se considere parte din aceasta lume.
Personal prefer sa am alaturi de mine pe cineva care sa imi inteleaga nevoile, lipsurile si sa ma accepte asa cum sunt, sa nu ma faca sa ma simt prost ca nu imi permit sa imi cumpar x produs sau sa plec in y loc. Diferenta materiala o sa existe mult timp, caci lumea in care ne invartim nu ne da posibilitatea sa ne ridicam si sa ajungem foarte sus.
Pentru mine bogatia este reprezinta de oamenii dragi, ce imi sunt alaturi: Iubitul meu, fratii mei, parintii si prietenele. Am ajuns sa imi numar persoanele pe care le gazduiesc neconditionat in suflet.
Ma intreb oare cum pot sa privesc in ochi si sa ii zambesc unei persoane care a fost impinsa de dorinta de a schimba lumea pe care o avea, cu una total straina? Nu sunt geloasa ca a putut sa faca asta, caci reusita ei a fost de scurta durata... insa ma doare gandul ca astfel de oameni ne sunt adusi in cale si nu ne dam seama pana nu ne lovesc grav.
"Un iubit te poate înjunghia în inimă, un străin în față, un prieten pe la spate. Dar prietenii adevărați nu poarta cuțite la ei!"
Stiu ca timpul schimba lucrurile, insa nu am cum sa nu ma gandesc ca poate toate momentele ce le-am considerat frumoase alaturi de anumiti prieteni au fost doar iluzii sau minciuni, ajung sa refuz sa cred ca a fost ceva adevarat;
O sa fiu etichetata, dar imi asum acest risc ... vreau sa marturisesc ca banii au schimbat oameni ce au fost dragi in viata mea. Mult timp am vrut sa cred ca totul este o iluzie si ca imaginatia mea bogata vrea cu ardoare sa puna pe seama banilor schimbarile, insa timpul le-a asezat pe toate la locul lor. Acum am dovada clara ca unii oameni ce nu au avut o situatie materiala foarte buna, lupta sa fie doar in preajma unor persoane ce nu duc lipsa de nimic, sa se considere parte din aceasta lume.
Personal prefer sa am alaturi de mine pe cineva care sa imi inteleaga nevoile, lipsurile si sa ma accepte asa cum sunt, sa nu ma faca sa ma simt prost ca nu imi permit sa imi cumpar x produs sau sa plec in y loc. Diferenta materiala o sa existe mult timp, caci lumea in care ne invartim nu ne da posibilitatea sa ne ridicam si sa ajungem foarte sus.
Pentru mine bogatia este reprezinta de oamenii dragi, ce imi sunt alaturi: Iubitul meu, fratii mei, parintii si prietenele. Am ajuns sa imi numar persoanele pe care le gazduiesc neconditionat in suflet.
Ma intreb oare cum pot sa privesc in ochi si sa ii zambesc unei persoane care a fost impinsa de dorinta de a schimba lumea pe care o avea, cu una total straina? Nu sunt geloasa ca a putut sa faca asta, caci reusita ei a fost de scurta durata... insa ma doare gandul ca astfel de oameni ne sunt adusi in cale si nu ne dam seama pana nu ne lovesc grav.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: