A inceput sa ploua de aseara. Am privit tacuta picaturile de ploaie ce se atingeau de pamant...imi aminteam de copilarie, atunci cand adoram sa stau langa soba, cu o portocala in mana si cu privirea fixata pe ochiul mic al ferestrei de atunci ... lacoma inmagazinam fiecare miscare. Fulgii de zapada reuseau sa ma faca sa ma simt mereu intr-o schimbare peisagistica.
Vantul rece imi aminteste ca iarna exista si ca ceea ce se intampla acum e ca un semnal ca o sa apara curand pe meleaguri sud-romanesti.
Aud vantul cum bate la geam, ma ghemuiesc in pat cu ursuletul strans in brate si las ochii sa se inchida. E timpul pentru lumea viselor.
Cat timp o sa-ti pastrezi felul de a scrie..o sa mai trec pe aici si o sa te citesc.
RăspundețiȘtergereMultumesc. eu vreau sa cred ca mereu am scris cu sufletul si asa vreau sa fac si in viitor.
RăspundețiȘtergere