Intamplari minunate

Pregatirile pentru Sarbatori se aproprie cu pasi repezi de sfarsit.
Astazi am fost la cimintir cu "bunica", in drumul catre casa m-a rugat sa ne asezam pe o banca in parc. Am stat la povesti cam 30 de minute, am lasat timpul sa zboare chiar daca stiam ca trebuia sa ma intorc acasa sa termin treburile pe care le incepusem. Placerea de a o asculta cum povesteste, imi face inima sa tresara de bucurie si iubire.
Ma uitam la adolescentii din parc cum ma priveau putin "ciudat" - nu stiu cum sa exprim mai bine privirea lor ... in schimb eu am mers mandra, stiam ca am o persoana draga in dreapta mea si nu mi-a fost nici o clipa rusine de acest lucru.
Am tinut sa precizez aceasta intamplare pentru ca in urma cu cativa ani, o amica de-a mea imi povestea ca ii era rusine sa fie vazuta de prieteni sau "copii" de varsta ei , cand era impreuna cu familia. Nu am inteles nici atunci prea tare acest lucru, acum cu atat mai putin ... poate ca nu sunt cei in varsta in "trend" cu moda, nu mai au tenul neted si luminos, dar caldura din inima este atat de puternica incat compenseaza restul defectelor (daca le pot spune asa, desi nu sunt defecte, ci mai degraba sunt urme ale trecerii timpului).

Am un chef sa povestesc intamplari, dar ma grabesc sa plec la Biserica.
Hug dragii mei cititori (chiar de ati ramas sau ati fost din totdeauna putini );