Uneori am nevoie de liniste sa imi ascult gandurile interioare, alteori am nevoie de intimitate sa pot plange fara sa fiu intrebata de ce fac acest lucru... iar in alte situatii am nevoie de o persoana cu care sa vorbesc ... sa ma asculte, sa ii spun ce am pe suflet, sa plang si intr-un final sa ma linistesc.
Nu am mai plans in ultima perioada, imi este teama sa dau drumul lacrimilor, caci foarte putine persoane ma inteleg in astfel de momente.
Eu sunt o ciudata - daca sunt nervoasa - plang, daca sunt mult prea fericita - plang, daca sunt suparata... inghit, pana intr-un moment in care cedez si plang ... cert este ca tot plansul acesta ma elibereaza de tensiune si ma face sa ma simt ca o floare neatinsa de noroi.
Astazi iar a fost una dintre zilele in care am trecut prin nenumarate stari sufletesti.
M-am simtit singura, melancolica, indiferenta ... nervoasa.
Nu stiu ce se petrece, imi este teama de multe lucruri.
Pun punct, ma duc sa fac miscarea pe care mi-am propus-o.
Nu am mai plans in ultima perioada, imi este teama sa dau drumul lacrimilor, caci foarte putine persoane ma inteleg in astfel de momente.
Eu sunt o ciudata - daca sunt nervoasa - plang, daca sunt mult prea fericita - plang, daca sunt suparata... inghit, pana intr-un moment in care cedez si plang ... cert este ca tot plansul acesta ma elibereaza de tensiune si ma face sa ma simt ca o floare neatinsa de noroi.
Astazi iar a fost una dintre zilele in care am trecut prin nenumarate stari sufletesti.
M-am simtit singura, melancolica, indiferenta ... nervoasa.
Nu stiu ce se petrece, imi este teama de multe lucruri.
Pun punct, ma duc sa fac miscarea pe care mi-am propus-o.
De ce te consideri ciudată doar pentru că eşti o persoană mai sensibilă care se exteriorizează prin plâns? Nu e nimic ruşinos în asta. Şi nu o spun doar pentru că şi eu mă aflu aproximativ în aceeaşi situaţie. Unii oameni sunt mai profunzi decât alţii. Eu de exemplu, îmi pot controla emoţiile în public, dintr-un motiv pe care nu l-am înţeles niciodată nu îmi place ca ceilalţi să mă vadă plângând, dar când sunt singură de multe ori mi se întâmplă să văr lacrimi. Aşa că vezi, nu ai de ce să te simţi ciudat.
RăspundețiȘtergereApropo, îmi place foarte mult blogul tău. E interesant şi scrii frumos, emoţionant, din suflet. Când o să am ceva mai mult timp la dispoziţie, chiar vreau să îl citesc pe tot.
Deny... uneori simt ca plansul meu este considerat ceva negativ si imi este greu sa imi stapanesc lacrimile fata de anumite persoane.
RăspundețiȘtergerePrietenul meu si familia cred ca s-au saturat sa ma vada plangand, dar fata de ei nu ma pot controla...
Cand eram la liceu, sufeream de multe ori in interiorul meu..si cand ajungeam acasa plangeam cu lacrimi de crocodil...atunci chiar nimeni nu ma vedea, acum s-au schimbat putin lucrurile.
Multumesc pentru complimente. Te astept cu drag.