Suntem atat de straini, dar parca suntem atat de familiari.
Suntem atat de diferiti, dar parca suntem atat de identici.
Suntem atat de fericiti, dar parca suntem atat de tristi.
Suntem atat de introvertiti, dar parca suntem atat de guralivi.
Suntem atat de interesati, dar parca suntem atat de nepasatori.
Suntem oameni si atat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Suntem toate astea pentru că, aşa cum ai zis şi tu, suntem oameni şi atât...
RăspundețiȘtergereŞi totuşi suntem atât de răi, chair dacă părem buni.
RăspundețiȘtergereBine spus. :)
RăspundețiȘtergereDeny, nu sunt deloc de acord cu tine, cu faptul ca suntem rai si ca de fapt parem buni. Suntem buni, dar viata ne mai strica uneori. Si totusi, daca vom cauta binele in fiecare zi, acesta va deveni o parte a vietii noastre. Vreau sa cred ca oamenii sunt buni, chiar daca mai au scapari!
RăspundețiȘtergereUn suflet, I just love your post!