Povesti nemuritoare sunt la fiecare pas. Trebuie sa le ascultam si sa spicuim din fiecare doar esentialul, aceea portiune care sa ne ajute pe viitor sa nu comitem greseli similare.
Am invatat ca orgoliul nu duce nicaieri.
Personal sunt de parere ca cel mai simplu este sa las de la mine in majoritatea situatilor, rar se intampla sa ma incapatanez si sa dau "militaria jos din pod". Daca pot sa fac un bine, de ce sa nu il fac? Si daca "bine" reprezinta sa renunt la orgolii copilaresri - o sa renunt fara sa privesc inapoi. Viata este o lupta in care nu castiga nimeni. Toti mergem catre acelasi loc, dar pe drumuri diferite ... pana la "luminita de la capatul tunelului" o sa avem multe obstacole de trecut si multe momente frumoase - nu trebuie sa ne impiedicam la prima groapa si sa cedam. Totul este bine cand se termina cu bine ... dar pana se ajungem la acest "sfarsit" uneori este drum lung si greu de strabatut.
Sunt de acord cu tine. Şi eu procedez astfel în majoritatea situaţiilor. Orgoliul nu aduce nimic bun. Bineînţeles asta nu înseamnă că trebuie să ne lăsam călcate în picioare, dar nici să exagerăm.
RăspundețiȘtergere