Am impodobit si bradutul, chiar daca asta s-a intamplat ieri, pot spune ca inca am ramas cu cateva colinde in gand si multe discutii amuzante din jurul bradului.
An de an am pastrat traditia de a "deschide" usa catre sarbatori in familie. Fiecare contribuie cu cat poate - chiar daca unii o fac mai intens si altii superficial. Conteaza sa fie amprenta tuturor, sa simtim ca se aproprie sarbatorile de iarna.
Colindele cantate de colindatori prevestesc venirea unor zile speciale ... poate ca ar trebui sa ii ascultam mai incantati si sa ne amintim de momentele frumoase pe care le traiam atunci cand noi eram in locul lor. Cu siguranta fiecare dintre noi pastram in suflet amintiri si ne este dor de acele perioade. Copilaria este unica, caci ne permite sa facem lucruri fara sa ne gandim mult la consecinte.
Zambesc, privesc in jur si ma simt iar copila cu codite buclate si privirea inocenta care il astepta pe Mos Craciun sa ii aduca o jucarie de plus. Crad ca in fiecare dintre noi exista un mos Craciun si puteam sa aducem zambete celorlati, totul este sa ne dorim acest lucru.
Dap'. Și eu mă gândeam zilele astea la fraza pe care mulți o zic : "Nu există Moș Crăciun" și da, nu există sunt forma în care ne este prezentat în copilărie. Dar , ca și tine probabil, cred că fiecare din noi avem într-o anumită măsură înclinația asta spre dărnicie.
RăspundețiȘtergereÎmi place gândul că sunt măcar un mic spiriduș ! :D