M-a izbit un sentiment ce aducea de la sine multe amintiri din copilaria mea. Intamplari si boacane pe care le faceam ... si despre care acum povestesc cu zambetul pe buze.
La varsta de 3-4 ani mi-am spart capul, am ajuns in sala de operatii sa imi coasa rana, acolo am tipat cat am putut de tare, nu eram obisnuita sa stau fara mama in situatii dureroase. Nu stiu ce era in mintea mea, imi inchipuiam ca vrea sa ma paraseasca ... tipam, poate asa o puteam aduce langa mine, dar doctorii nu au fost de acord.
In scurt timp am adormit si s-a rupt firul povestii.
M-am trezit alaturi de parintii mei. Au vrut sa ma faca sa uit de durere si mi-au cumparat o ciocolata Africana, pe atunci era cea mai buna dintre toate existente pe piata Romaneasca.
Am tinut ciocolata in mana si am venit acasa sa o impart cu "flatiorii" mei - chiar Big Brother nu prea merita.
Ma gandesc cum la o varsta asa de frageda ma gandeam si la ei, cum de nu aveam instinctul sa fiu lacoma, calica sau pur si simplu inconstienta ?
P.s. de curand am aflat ca intamplarea a avut loc pe 3 sau 4 decembrie, desi in mintea mea aveam impresia ca era o zi de vara, un soare puternic si... tot ceea ce a ramas vizibil este semnul.
In clasa a III-a, tot in iarna la sfarsitul lunii februarie era sa dau foc la casa - poveste nu este asa S.F. pe cat pare la inceput. Esentialul este ca am oprit micutele flacari inainte sa se extinda.
M-am ales cu o arsura la mana dreapta si cu o saptamana de "vacanta scolara".
O vecina mai in varsta a venit sa stea cu mine pana veneau ai mei de la serviciu, cand a vazut rana de la mana mi-a spus sa dau cu "vaselina" (cu siguranta s-a gandit la crema speciala pentru maini), dar eu ma uitam la dansa si nu intelegeam ce treaba are arsura cu vaselina.
Spre surprinderea mea cu trecerea timpului semnele de pe degete au disparut.
La varsta de 3-4 ani mi-am spart capul, am ajuns in sala de operatii sa imi coasa rana, acolo am tipat cat am putut de tare, nu eram obisnuita sa stau fara mama in situatii dureroase. Nu stiu ce era in mintea mea, imi inchipuiam ca vrea sa ma paraseasca ... tipam, poate asa o puteam aduce langa mine, dar doctorii nu au fost de acord.In scurt timp am adormit si s-a rupt firul povestii.
M-am trezit alaturi de parintii mei. Au vrut sa ma faca sa uit de durere si mi-au cumparat o ciocolata Africana, pe atunci era cea mai buna dintre toate existente pe piata Romaneasca.
Am tinut ciocolata in mana si am venit acasa sa o impart cu "flatiorii" mei - chiar Big Brother nu prea merita.
Ma gandesc cum la o varsta asa de frageda ma gandeam si la ei, cum de nu aveam instinctul sa fiu lacoma, calica sau pur si simplu inconstienta ?
P.s. de curand am aflat ca intamplarea a avut loc pe 3 sau 4 decembrie, desi in mintea mea aveam impresia ca era o zi de vara, un soare puternic si... tot ceea ce a ramas vizibil este semnul.
In clasa a III-a, tot in iarna la sfarsitul lunii februarie era sa dau foc la casa - poveste nu este asa S.F. pe cat pare la inceput. Esentialul este ca am oprit micutele flacari inainte sa se extinda.
M-am ales cu o arsura la mana dreapta si cu o saptamana de "vacanta scolara".
O vecina mai in varsta a venit sa stea cu mine pana veneau ai mei de la serviciu, cand a vazut rana de la mana mi-a spus sa dau cu "vaselina" (cu siguranta s-a gandit la crema speciala pentru maini), dar eu ma uitam la dansa si nu intelegeam ce treaba are arsura cu vaselina.
Spre surprinderea mea cu trecerea timpului semnele de pe degete au disparut.
păi, tu la cw vaselină te gândeai? :P
RăspundețiȘtergereEste amuzant acum....insa pe atunci primul gand m-a dus la vaselina pe care p are tata in magazie. :))
RăspundețiȘtergereAoleu dar cum reuşisei să îţi spargi capul? :-s
RăspundețiȘtergerePai...ma jucam la intrerupatorul de la lumina, fiind cocotata pe un scaun, fratele meu a vrut sa ma dea jos de pe scaun.... eu nu si nu, pana cand am cazut si m-am lovit de o margine a scaunului.
RăspundețiȘtergereSemnul este vizibil si acum.