Jumatate din ziua aceasta a trecut parca pe nevazute.
M-am apucat de retusat mici detalii prin casa, dar cand privesc in urma sunt convinsa ca nimeni nu o sa observe munca depusa de mine... nu imi doream nici laude si nici aplauze... dar parca uneori ar fi bine ca ceilalti sa stie sa aprecieze o zi de munca migaloasa. Sa vada pe propria piele cum e sa te straduiesti in anumite lucruri si la final sa privesti in urma si sa nu poti vedea nici tu treaba pe care ai executat-o cu sarguinta, caci altii "redecoreaza" in urma ta.
In fine, o sa treaca si perioada aceasta ... o sa vina ziua in care o sa am propria-mi casa pe care sa o ingrijesc singura si de care ma ocum cum stiu eu.
Pun punct acestui monolog.
Ca sa ma recreez, ma duc la un concert de colinde - de cand asteptam momentul acesta.
Ador aceasta perioada.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: