Emotie de toamna

Soarele a aparut inca de dimineata. A reusit sa ma trezeasca intr-un mod placut si sa imi aduca dispozitia pe care o pierdusem ieri.

Am un chef nebun sa ma plimb printre frunzele uscate si sa ma joc cu vantul ce adie usor. Ma simt ca un copil ce isi doreste sa fuga in lumea mare si sa faca lucruri insignifiante, dar cu toate acestea pentru el sunt marete si impresionante.

Ce sentiment placut imi ofera zilele insorite si racoroase. Pot sa spun ca renasc cu fiecare astfel de zi.

Am observat ca daca eu ma simt vesela, lucrurile din jurul meu par mai simple si situatiile tensionate sunt mai usor de depasit.

Ma tot gandesc la multe lucruri si cu cat le analizez mai mult imi dau seama ca raspunsul este tot mai departe de mine... intr-o zi, cand o sa ma fac mare ... o sa aflu raspunsul potrivit, pana atunci nu-mi ramene decat sa imi storc mintea in cautarea unui posibil raspuns corect.

Da, astazi ma multumesc cu lucruri mici, astept ziua de maine si sper sa fie la fel de frumoasa ca si aceasta.

Viata-i scurta...pe zi ce trece oamenii din jurul meu imi demonstreaza acest lucru. O sa povestesc intr-o zi mai in detaliu ceea ce simt mereu cand aud vesti terifiante.

Dar, nu vreau sa las aceasta zi sa treaca fara sa ma bucur de ea. Asa ca "am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa".