Astazi m-a cuprins o stare in care imi vine sa recitesc versurile:" A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva. Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta..." sau mai bine spun: "Wake me up when september ends" caci starea mea se rastoarna intr-un abis greu de descris.
Cand eram mai mica si treceam prin astfel de stari, credeam ca inceperea anului scolar ma face sa fiu melancolica si aeriana ... acum am impresia ca gandul acela nastrusnic ma face adesea sa ma gandesc ca nu am un loc unde sa ma duc zi de zi... o motivatie de a ma trezi dimineata.
Sunt ciudata. Stiu asta, multi si-ar dosi sa profite de vacanta si de momentele acestea fara griji, dar nu e asa usor cum se vede din exterior. Grijile exista pretutindeni.
Uneori tind sa cred ca si bogatii au griji serioase... caci intr-un fel sau altul, e greu sa ai bani si sa nu stii pe ce sa ii irosesti, sau sa ai nenumarate intalniri si sa nu stii unde sa te duci mai repede.
Eu ma simt agatata de un fir de speranta, imi doresc cateva lucruri, uneori cred ca am multe dintre ele, dar cateodata realizez ca defapt nu am nimic.
Ma intreb unde zboara timpul acesta hoinar? S-au dus 21 de ani din viata mea. Privind in urma am lasat o scoala generala, un liceu si o facultate. In rest? Ce sa spun despre realizarile mele?
Adesea incerc sa imi amintesc detalii din trecut, dar nu pot decat sa imi ravasesc inutil gandurile.
A, da... am contribuit la realizarea unor articole si poate am lasat amprenta asupra unor suflete, dar asta nu se poate intr-un curiculum vitae.
Ma simt inutila.
Am prins cea mai proasta perioada de pana acum - criza finaciara - o inventie dezamagitoare ce a reusit sa inchida multe usi in fata tinerilor.
Nu numai ca ma face sa ma simt inutila, ci de multe ori ma face sa ma gandesc cat de jos a decazut lumea.
In ritmul acesta tind sa cred ca am ajuns la jumatatea vietii mele - incep sa ma indoiesc din ce in ce mai tare de longevitatea mea.
Stresul apasa puternic pe ganduri si inima. Acum pot sa indur, dar maine ce fac?
Sa ma trezeasca cineva din visul acesta groaznic, alungati actorii acestia ce perinda prin visul meu... aduce-ti gandurile copilariei sau macar maturitatea varstei ... nu ma tineti pe jar, m-am saturat!
Cand eram mai mica si treceam prin astfel de stari, credeam ca inceperea anului scolar ma face sa fiu melancolica si aeriana ... acum am impresia ca gandul acela nastrusnic ma face adesea sa ma gandesc ca nu am un loc unde sa ma duc zi de zi... o motivatie de a ma trezi dimineata.
Sunt ciudata. Stiu asta, multi si-ar dosi sa profite de vacanta si de momentele acestea fara griji, dar nu e asa usor cum se vede din exterior. Grijile exista pretutindeni.
Uneori tind sa cred ca si bogatii au griji serioase... caci intr-un fel sau altul, e greu sa ai bani si sa nu stii pe ce sa ii irosesti, sau sa ai nenumarate intalniri si sa nu stii unde sa te duci mai repede.
Eu ma simt agatata de un fir de speranta, imi doresc cateva lucruri, uneori cred ca am multe dintre ele, dar cateodata realizez ca defapt nu am nimic.
Ma intreb unde zboara timpul acesta hoinar? S-au dus 21 de ani din viata mea. Privind in urma am lasat o scoala generala, un liceu si o facultate. In rest? Ce sa spun despre realizarile mele?
Adesea incerc sa imi amintesc detalii din trecut, dar nu pot decat sa imi ravasesc inutil gandurile.
A, da... am contribuit la realizarea unor articole si poate am lasat amprenta asupra unor suflete, dar asta nu se poate intr-un curiculum vitae.
Ma simt inutila.
Am prins cea mai proasta perioada de pana acum - criza finaciara - o inventie dezamagitoare ce a reusit sa inchida multe usi in fata tinerilor.
Nu numai ca ma face sa ma simt inutila, ci de multe ori ma face sa ma gandesc cat de jos a decazut lumea.
In ritmul acesta tind sa cred ca am ajuns la jumatatea vietii mele - incep sa ma indoiesc din ce in ce mai tare de longevitatea mea.
Stresul apasa puternic pe ganduri si inima. Acum pot sa indur, dar maine ce fac?
Sa ma trezeasca cineva din visul acesta groaznic, alungati actorii acestia ce perinda prin visul meu... aduce-ti gandurile copilariei sau macar maturitatea varstei ... nu ma tineti pe jar, m-am saturat!
Dacă tot te legai de decor.
RăspundețiȘtergereNoi, oamenii, de câte ori schimbă decorul în viață?
eu cred că sufăr o schimbare de decor la fiecare oră din zi.