Povestea unui suflet

De multe ori am remarcat ca vremea de afara reuseste sa imi atinga radacinile sentimentelor. Niciodata nu mi-a placut sa fie o vreme urata afara ... mi-a displacut mai ales atunci cand raceala imi dadea tarcoale; Dar cum nu se intampla mereu asa cum ne dorim noi, astazi este invers proportional fata de tot ceea ce imi place mie la sfarsitul verii. Soarele se joaca "cashe-cashe" printre nori. Vantul sufla rece. O stare de molesala este trimisa pe Pamant de catre picaturile de ploaie ce tocmai au inceput sa isi faca aparitia. Ma doare ingrozitor capul, gandurile imi sunt amestecate, frigul imi trece prin oase ca metroul intre stratii, iar energia mea este la un nivel foarte scazut. Am incercat sa ignor toate lucrurile ce nu imi plac. Sa nu bag in seama momentele in care unii vor cu orice pret sa imi strice buna-dispozitie, sa fac imposibilul sa fie posibil. Intr-o oarecare masura am reusit, doar ca raceala este mai puternica decat mine. Recunosc ca am de gand sa pun aceasta sta...

Pe obraz mi se rastogolesc siroaie de lcrimi. Plang ca un copil ce-si doreste cu ardoare o imbratisare dupa ce a fost certat de parinti. Eu tanjesc dupa un suflet cald si bland; O persoana care sa ma priveasca in ochi si sa stie ce simt sau ce ma doare. Cunosc presoana potrivita, doar ca este momentan ascunsa intr-un spatiu si intr-un timp ce nu coincid cu al meu. Se spune ca "ochii care nu se vad se uita ", eu vreau sa schimb proverbul cu o realitate rupta din viata mea : " ochii care nu se vad lacrimeaza de dor ". Iubirea este minunata, dar are si parti apasatoare si dureroase. Un singur lucru bun gasesc dupa o astfel de perioada : "revederea este dulce". Astazi strada inimii mele a fost atinsa de razele soarelui. O veste a reusit sa imi aduca zambetul pe chip. Ciudat de placut este faptul ca a iesit si soarele in adevarat sens al cuvantului. Ma simt mult mai bine. Acum nu-mi ramane decat sa astept indeplinirea dorintelor ... atat aceasta sentimentala ca...

Ieri m-am hotarat sa vorbesc cu o fosta colega de generala cu care am pastrat o legatura ciudata. Cand ne intalnim, vorbim mult... dar in rest nu corespondam prin alte moduri. In perioada in care eram in gimnaziu am fost cele mai bune prietene. Imparteam totul, iar timpul nostru zbura intr-un mod placut. Cu siguranta mica diferenta dintre a facut ca drumurile noastre sa se desparta intr-un mod brusc. Mult timp mi-am dorit sa reiau legatura si sa fac ca totul sa fie ca in trecut, dar am lasat totul sa decurga asa cum vroia destinul. Viata a facut ca in ultima perioada sa ne reintalnim intr-un mod excesiv ... cu gandul la toate clipele frumoase, m-am gandit ca ar fi minunat sa organizez o intalnire cu fostii colegi din genelara - sa facem o bucurie doamnei invatatoare, cat si dirigintei. Am inceput astazi cautarile de colegi, iar in numai cateva minute am primit patru raspunsuri pozitive. Sper ca totul sa fie asa cum imi propun. Sunt mandra de ideea pe care am avut-o si sper ca totul sa ...

Iubirea, un sentiment despre care au curs litrii de cerneala si s-a scris in nenumarate randuri despre simptomele, efectele si cauzele acestui sentiment deosebit. Din pacare exista si persoane care nu se indragostesc... poate suna bizar, dar adevarul este dur. Din cauza unor dereglari a glandei pituitare - nu se mai dezvolta sentimentul de atasament si implicit nu ei simt fiorii dragostei. O fraza pe care am citit-o in urma cu mult timp mi-a ramas intiparita in minte si imi place adesea sa o folosesc. Se spunea ca indragostitii sunt "toxicomani in legalitate, inselati de propria judecata". Nu stiu daca ma numar printre ei, caci tind sa cred ca eu inca nu mi-am pierdut ratiunea ... desi a trecut mai bine de un an de la prima imbratisare simt ca sunt la fel de atrasa de EL, dar cu toate acestea nu ma comport asemeni personajelor din romane; Viata mea este mult mai linistita si mai asezata. Se mai spune ca " dragostea adevarata dureaza 3 ani " ... personal consider ca ...

Astazi am aflat acest lucru... pare sa fie mai greu decat imi imaginam; Sarcina mea este putin mai diferita. Dar mi-am propus sa o duc la bun sfarsit, caci aceasta imi este "datoria". Poate ca pana acum am vorbit cu dublu inteles, dar... ma gandesc ca trebuie sa vorbesc cat mai concis, sa fiu pe intelesul tuturor. Nu vreau ca anumite cuvinte sa prinda o conotatie prea serioasa si deloc adevarata. Asa ca revin la idee. Sarcina mea este de a vorbi despre "manipulare". Poate ca pare ciudat ceea ce am spus la incept, referitor la faptul ca: “astazi am aflat acest lucru”... vreau sa ma explic inainte sa intru intr-o discutie interminabila; Ideea mi-a venit de dimineata in timp ce ma gandeam la multe intamplari ce s-au petrecut in decursul a numai cateva luni, iar eu le-am aflat intr-un timp cat se poate de scurt ... asa ca mi-am zis ca trebuie sa cer parerea oamenilor ce citesc aceste randuri. Din ceea ce am auzit pana acum, in mica mea experienta de viata pe aceasta mi...

In copilarie imi doream sa am o aptitudine artistica ... orice: sa cant la pian, sa dansez, sa desenez, sa fac gimnastica sau orice altceva. Dar se pare ca "natura" nu a fost darnica cu mine. Nu am fost inzestrata cu nici un fel de talent. Am trecut de la cursuri de croitorie, la judo, dansuri moderne si intr-un final am fost inscrisa in corul liceului - chiar daca nu ma ragaseam in nici unul dintre aceste locuri. Recunosc ca fiecare perioada a insemnat ceva aparte pentru mine; Atat pentru ca am cunoscut oameni noi, am invatat lucruri interesante... dar cat si pentru faptul ca fiecare inceput speram sa fie ceea ce imi doream - chiar daca intr-o masura mica se realiza. Asa cum spune si axioma " dragoste cu forta nu se poate ", ceva similar se poate spune ca este si cu aptitudinile. Degeaba aspir catre anumite activitati, daca nu ma regasesc, nu am acel ceva care sa ma faca sa fiu buna in acel sport sau in respectiva activitate. Pot sa spun ca de aproximativ doi ani m...

Prietenia este asemeni unui lant fara sfarsit . Poti sa pierzi o za, dar mereu exista posibilitatea sa o repari sau mai este o alternativa de care nu sunt tocmai incantata, insa tin sa o precizez pentru cei ce vor sa depaseasca mai usor clipa - sa inlocuiasca aceea za lipsa, astfel incat sa se creze podul de a trece peste "prapastie". Ieri am avut o stare de spirit mai putin placuta... intr-un fel sau altul pot sa spun ca am simtit cum o piesa din acest lant imi fuge de sub picioare. Poate ca aceasta nu se mai afla de foarte mult timp la locul potrivit, dar eu am trait cu imaginatia la o intensitate maxima - imi doream sa cred ca totul este bine asa cum decurg lucrurile, dar amintirile napadesc sufletul si nu-l lasa sa mai respire incredere. Nu trebuia sa generalizez in ceea ce am spus in postarea precedenta. M-am gandit mult la tot ceea ce am scris si mi-am dat seama ca poate am jignit pe cineva, iar daca am facut acest lucru cu siguranta nu a fost intr-un mod voit. Nu imi ...

Astazi am fost cuprinsa de o stare de melancolie ... sentiment ce mi-a fost si mai tare amplificat in timp ce vorbeam cu o amica despre gandurile ce o framanta; Am reflectat cu teama la un posibil viitor. O vorba spunea ca " viitorul suna bine " - nu stiu ce sa cred, uneori parca tot universul conspira impotriva noastra ... ni se expun in fata doar lucrurile negative si urate. Da, stiu ... optimismul trebuie sa iasa la iveala din fiecare suflet. Sa curatam strazile inimii de murdaria provocata de ceilalti si sa ne bucuram doar de florile pe care ni le cultivam. Imi place sa cred ca totul pleaca din creier. Daca ne dorim cu adevarat sa vedem doar lucrurile frumoase - putem. Dar trebuie sa gasim otrava potrivita pentru a elimina tot ceea ce ne deranjeaza. Nu putem sa traim pe cont propriu. Asa cum am mai spus, viata fara prieteni este grea, dar nu imposibil de trait ... dar viata fara cineva alaturi este mult prea dureroasa. Sa te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ni...

Ce frumoasa este dimineata cand ma trezesc zambind, gandindu-ma la intamplarile din visul pe care tocmai l-am sfarsit. Adesea imi doresc sa mai atipesc, sa gasesc continuarea visului si sa ma trezesc doar atunci cand actiunea si detaliile se pierd intr-o lume nedorita de mine. Adevarul este ca niciodata nu mi s-a intamplat ca dupa ce am intrerupt un vis, sa-l pot relua. Cred ca sunt multe persoane ce au fost trezite exact atunci cand actiunea era mai palpitanta... oare ce semnificatie are acest lucru? Mi se pare bizar ca sa ni se intample in mod constant acest lucru. Pentru mine astazi este o zi vesela si plina de energie pozitiva. Ma uit in oglinda si nu ma recunosc ... parca a trecut mult timp de cand nu mi-am mai vazut zambestul acesta "suspect" pe chip. Ochii imi emana fericire... cred ca as putea sa molipsesc cu fericirea pe care o radiez. Se spune ca " luni nici iarba nu creste ", eu vreau sa imi demonstrez contrariul - imi doresc sa realizez niste lucruri mig...

22. Inca un motiv in plus sa fiu vesela. Mi-am dorit,dar nu mi-am imaginat niciodata ca o sa ajung aici. Ma simt implinita din multe puncte de vedere; Am reusit sa imi stapanesc lacrimile de bucurie si sa ma comport adecvat situatiei - cu multa bucurie. Intreg drumul am incercat sa imi imaginez multitudinea de posibilitati a schimburilor de priviri din aceasta zi... dar trebuie sa recunosc ca atat eu, cat si EL am actionat cu totul diferit fata de ceea ce imi trecuse mie prin minte. " Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ " Mi-a lipsit enorm. Incepuse sa imi fie dor sa fiu chiar si cicalita... nu mai spun de toate lucrurile bune care le simteam intr-un trecut indepartat. Am alergat spre bratele lui care pareau sa fie acolo asteptandu-ma de foarte mult timp. L-am strans puternic si nu-mi venea sa cred ca tot ceea ce simt este real. Simteam cum un fior trece prin intreg corpul meu. Ceva similar am mai simtit la una dintre primele intalniri ce a avut loc in acelasi...

A trecut una dintre saptamanile de care mi-a fost realmente teama. Uneori ma intreb de ce anume am avut aceasta teama... ce mi-a transmis aceasta stare si cum am scapat de toate acestea? Poate ca ar trebui sa ma multumesc cu expresia " totul este bine cand se termina cu bine ", dar eu nu sunt genul de persoana care sa se multumeasca cu lucruri cazute din cer sau cu rezultate trecatoare... mi-am facut o obisnuinta de a fi sceptica si banuitoare in cele mai multe situatii. Pentru mine un lucru nu vine fara o anume urmare sau fara un scop bine-determinat. Una dintre urmarile vizibile este ca sunt nerabdatoare sa simt cum timpul trece - totul pana in clipa in care o sa radiez de fericire, iar inima nu o sa mai incapa in piept de bucurie. Deja am inceput sa simt fluturasi in stomac. Ma simt incapabila sa descriu starea ce ma cuprinde cand ma gandesc la minunatele momente ce urmeaza sa se petreaca in curand. As putea spune ca sunt asemeni unui copil ce il asteapta pe Mos Craciun s...

Daca as fi avut multi vizitatori pe blog, as fi pus intrebarea " Cum considerati ca trebuie sa arate o fata pentru a va face sa intorceti capul dupa ea? ". Dar cum stiu ca acest spatiu este strabatut doar de cateva persoane, care de cele mai multe ori nu isi exprima nici o parere... o sa renunt la ideea de a face un sondaj. Intr-o postare precedenta am povestit despre una dintre obsesile ce nu-mi dau pace. Atunci spuneam ca am renuntat sa mai duc lupta cu kilogramele ... Doamne ce ciudat suna, cei care nu ma cunosc or sa isi faca o impresie despre mine ca sunt cel putin rotofeie, dar adevarul este departe de acest cuvant; Cei din jurul meu imi spun ca nu am probleme cu kilogramele, in schimb eu consider ca daca eram un pic mai subtirica m-as fi simtit cu adevarat bine in pielea mea. Poate ca intrebati de ce nu am dat jos cele ceteva kilograme despre care vorbesc… chiar daca nu mai sunt decat 2 kilograme in plus, recunosc ca zona cu probleme nu vrea sa se lasa conturata. Ac...

Timpul trece ireversibil ; Chiar daca sunt momente in care ne dorim sa dam timpul inapoi, sa nu repetam o anumita gresala, sa nu spunem cuvantul cu pricina, sa nu punem intrebarea x sau pur si simplu sa nu facem ceva anume... trebuie sa ne trezim la realitate: timpul nu-l putem intoarce! O anxioma spune " Mai bine sa previi decat sa tratezi " - adevar graieste, dar de cate ori ni se intampla sa luam in seama aceste vorbe inainte de a actiona in diverse situatii? Din proprie experienta spun ca desi sunt constienta de anumite greseli sau de repercusiunile pe care le are x moment din viata mea, merg cu capul inainte si ma lovesc de tot ce imi sta in cale. Chiar daca de felul meu sunt o persoana care tac si inghit atunci cand ceva nu imi convine, nici aceasta nu este o solutie tocmai potrivita... pentru ca exista tot felul de motive pentru care ar fi trebuit sa imi exprim parerea sau gandurile pe care le nutream. Dar daca nu pot, ce-i de facut? Astazi am simtit cum timpul a f...

Oricat de mult mi-as dori ca toate lucrurile sa se aseze la locul potrivit, nu am gasit momentul oportun pentru a crede ca "totul este bine". Fara sa imi dau seama de nicaieri apare un conflict, o stare tensionata, o durere, o amagire ... orice. M-am saturat atat sa fiu implicata, cat si sa fiu mediator. Am ajuns sa ma gandesc de multe ori la o scapare din acest film prost regizat cu actori amatori. Dar, ceva imi spune ca " daca ai intrat in hora trebuie sa joci pana la capat " ... dar niciodata nu stiu unde este acest 'capat' despre care se tot vorbeste. Poate ca ar trebui sa fiu multumita ca am reusit sa fiu impartiala si sa vad situatia din toate unghiurile posibile, dar... acest dar nu imi da pace - orice decizie as lua cineva nu este multumit. Asa este viata, nu o pot schimba eu cu niste cuvinte scrise si nici nu o pot cizela. Decizile finale apartin tot destinului ... eu sunt stapana doar pe ceea ce spun si o parte dintre lucrurile pe care le fac, caci...

Ieri am terminat de citit "Moartea lenta a Lucianei B.". Titlul poate sa spuna multe, dar pentru mine nu a coincis cu imaginea pe care mi-o facusem despre carte. A reusit sa ma surprinda si sa imi capteze interesul de a afla ceea ce urma sa se intample. Nu vreau sa spun multe detalii, poate ca nici nu are rost ... nu vreau sa ispitesc pe cineva in mod aparte. Pot spune ca este o carte ce poate sa para "emo" de departe, dar defapt este un roman ce impleteste intr-un mod placut actiunile politiste si fictiunea.

Inainte sa ma asez in fata calculatorului simteam ca am multe lucruri de impartasit, ganduri ce ma framanta adesea ... ideei carora le gasisem o ordine si chiar un raspuns la cateva dintre intrebarile ce ma asaltau. Acum, toate ideeile mele nu sunt deloc lizibile, se contopesc cu ceva inimaginabil si reusesc sa ma puna in garda; Poate ca toti cei care mi-au spus ca sunt precum vremea, au avut dreptate intr-o mare masura, caci inainte sa vin aici sa scriu cateva idei statea sa ploua si in numai cateva minute soarele si-a refacut aparitia. Poate ca norii ce prevesteau ploaia au luat gandurile mele intr-o lume indepartata. Am mai descoperit un citat ce mi-a atras atentia din cartea pe care o lecturez acum : " Sunt momente in viata, arareori, in care ajungi sa percepi consecintele ireversibile, fatale, ale unei actiuni marunte. Propria distrugere, care pandeste in spatele unei decizii banale ." Ma gandesc intr-un mod din ce in ce mai serios ca o sa vina o zi in care fara sa vrea...

M-am cufundat adanc in lumea lui Guillermo Martinez, a reusit sa imi fure ratiunea si mi-a preschimbat intreaga atentie asupra personajelor sale. Sunt inca in stagiul in care astept nerabdatoare finalul ... acel final care adesea ma surprinde intr-un mod placut si ma indeamna sa mai citesc macar o alta carte scrisa de autorul cu pricina. Imi pare nespus de rau ca viata nu este mereu asemeni povestilor. Nu avem capitole peste care daca vrem trecem fara sa le cititm si nici nu putem sa "citim" mai repede pentru a scapa de intriga si momente tensionate. Viata este un destin scris, o carte deschisa asezata pe masa - uneori avem impresia ca pasul urmator depinde de noi, dar inconstient noi suntem controlati de o voce interioara ... de un pitic malefic care ne-a scris deja povestea vietii. Pentru acest pitic noi suntem piesele de pe tabla de sah. Chiar daca sunt dezamagita de unele intorsaturi drastice pe care viata le ia, ma simt legata de maini si picioare. Nu pot decat sa ma uit...

Pe zi ce trece cate un suflet se lasa prada acestui sentiment straniu care afunda tot ceea ce avem mai bun si scoate la suprafata toate defectele noastre. Cei din jurul nostru nu mai sunt capabili sa ne tolereze defectele si sa aprecieze calitatile. Ei percep toate lucrurile negative la o intensitate mult mai intensa, iar din aceasta cauza tot ceea ce este bun se pierde in neant. Aseara am descoperit in romanul pe care il citesc - " Moartea lenta a Lucianei B ."de Guillermo Martinez - un citat ce mi-a atras atentia si pe care imi propusesem sa-l impartasesc la momentul oportun. Poate ca acest moment a venit mai devreme decat ma asteptam caci urmeaza sa-l scriu, citatul lui Giacomo Casanova suna exact asa: " Tot ceea ce are impact in fizica sufera o reactie egala la impact, dar in morala reactia este mai puternica decat actiunea. Reactia la impostura este dispretul; la dispret, ura; la ura, omuciderea ." Adevarul este ca in ziua de astazi tot mai multi oameni se omoa...

M-am trezit destul de devreme, spun acest lucru din prisma faptului ca noptile sunt din ce in ce mai scurte si incerc pe cat posibil sa ma bucur de diminetile putin racoroase si de somnul odihnitor ce ma cuprinde de cele mai multe ori atunci cand soarele sta sa isi faca simtita prezenta. Surpriza pe care mi-a facut-o fratele meu a reusit sa ma lase fara cuvinte si sa-mi amintesc instantaneu de "anul 1996". Pentru mine fusese o premiera ... un lucru pe care il consideram deosebit si la care am ravnit multi ani dupa aceea. Cu siguranta "reeditarea" nu a mai avut acelasi impact asupra sufletului meu. Astazi am incercat sa ma bucur separat , sa nu colectionez amintiri comune - am simtit nevoia sa fiu egoista. Intr-un fel sau altul ma simt obosita sa zambesc fortat. Poate ca este devreme sa spun, dar imi lipseste mult, chiar daca nu este cea mai lunga separare ... acum simt mai mult ca oricand o durere apasatoare. E ceva complex, ma apasa pe suflet, imi raneste sentiment...

Astazi este prima zi din decursul zilelor ce vor urma. Am progresat, am inceput lupta cu mine si urmeaza sa ma las in mana destinului. Ceea sta in puterea mea vreau sa duc la bun sfarsit pentru ca dorinta mea sa fie macar in decurs de realizare. Poate ca o sa treaca putin sau mult timp pana cand o sa-mi spun: "Am facut-o si pe asta!". Cert este ca nu ma las batuta. Imi doresc mai mult ca niciodata independenta. Anul acesta vreau sa mi-l amintesc si sa reprezinte un nou inceput din acest punct de vedere. In legatura cu acest subiect am sperante ca intr-o zi o sa fiu bucuroasa... Caci sufleteste ma simt daramata, trec printr-o perioada mult prea sensibila ... cu siguranta cei ce au petrecut in ultimele zile putin timp cu mine si-au dat seama de felul in care ma simt. Nu-mi place sa ma adancesc in stari negativiste si deprimante dar, uneori este greu sa te ridici de jos, sa te scuturi si sa pleci la drum. As putea spune ca trec prin perioada de convalescenta. Mi-am spus de nenum...

De multe ori mi se intampla ca intr-o zi in care teoretic ar trebui sa ma simt bine ... sa resimt o "stare de nestare"- asa cum o denumesc eu. Poate ca nu este o denumire tocmai elevata, dar consider ca se preteaza intocmai cu sentimentul pe care il emana. Daca as pune in balanta sentimentele bune ce-mi inunda sufletul, dar si cele negative ce-mi apasa gandurile astazi ... nu stiu in ce directie ar inclina. Sunt fericita pentru ca EL este alaturi de mine, familia chiar daca nu ma intelege clipa de clipa incearca sa imi aduca un zambet pe chip, iar acele persoane ce mi-au acaparat o particica din suflet mi-au demonstrat ca nu m-au uitat, mai sunt cateva detalii ce imi bucura sufletul ... dar exista si mici detalii ce nu-mi dau voie sa ma bucur in adevaratul sens al cuvantului de viata. Recunosc ca am fost placut surprinsa cand anumite persoane, care stiau in ce stare ma afund mi-au oferit "mesajul potrivit la momentul potrivit". Incerc sa las lucrurile negative intr-...

Timpul trece. Nu stiu cum reuseste ca in fiecare zi sa ma surprinda si sa realizez ca a mai trecut o zi, saptamana, luna sau chiar un alt an fara sa imi duc la bun sfarsit marele vis. Poate ca pentru asta trebuie sa lupt mai mult si sa invat sa ma zbat in adevaratul sens al cuvantului, caci nu este suficient sa iti doresti ... in astfel de cazuri mai mult de jumatate din "solutie" este detinuta de alte persoane. Dar, in proportia care a mai ramas trebuie sa lupt cu toate armele pe care le am. Traim in junga si fiecare lucru se castiga prin truda. Astept nerabdatoare ziua in care o sa ma asez in fata pc-ului si o sa scriu despre realizarea pe care imi propun sa o fac. Cred ca o sa fiu cu adevarat mandra de mine, dar pana atunci nu-mi ramane decat sa imi schimb comportamentul si sa incep razboiul. Intreaga atentie incep sa mi-o canalizez pe cautarea acestui lucru magic ... cred cu tarie ca insemna un nou inceput din multe puncte de vedere. Chiar daca dupa inceput urmeaza o peri...

Ma simt epuizata, parca ceva malefic a sustras toata energia pe care o aveam. Nu stiu daca "vremea" este de vina sau alte evenimente ce se invart in jurul meu. La toata aceasta stare se mai adauga conversatia diminuata. Efectele sunt vizibile. Trebuie sa recunosc ca imi place sa vorbesc mult, ador sa fiu ascultata si inteleasa. Dar in ultima perioada am simtit o bariera, o limita despre care imi este teama. Ceva nepalpabil, dar care o sa se adanceasca atunci cand si eu o sa trec de cealalta baricada. Cu toate acestea imi doresc sa nu treaca zi in care sa nu vorbesc macar zece minute cu cel drag. Nu vreau sa existe lipsa de comunicare. Poate ca in prezent vorbesc mai mult decat ar fi necesar, dar asta sunt eu: o vorbareata incurabila. Consider ca o schimbare ar insemna sa rup o parte esentiala din mine. Sa raman cu infatisarea mea, dar interiorul sa fie ceva fortat - ceva ce nu-mi apartine. De dimineata am fost sa fac cateva cumparaturi casnice, am fost nevoita sa intru in pia...

Uneori imi pare rau ca sunt o persoana mai moale si nu reusesc sa fiu impertinenta atunci cand cei din jur imi arunca mingea la fileu. Am fost crescuta in asa maniera incat sa nu provoc cearta, ci mai degraba sa inghit rautatile si sa le elimin sub forma de lacrimi. Sunt un om slab de ingeri. Ma enervez in sinea mea ca nu pot sa demonstrez anumitor persoane ca int-un fel sau altul toti oamenii suntem egali. Poate ca eu ma pricep sa fac mai bine prajituri, el stie sa repere masini, ea vorbeste fluent doua limbi straine, altii se descurca sa faca x lucruri ... fiecare ne pricepem la anumite lucruri, dar unii fara altii nu am putea sa ne descurcam. Chiar daca astazi nu avem nevoie de un "reparator de masini", cu siguranta intr-o zi un astfel de om o sa ne ajute enorm; Sunt revoltata. M-am saturat ca din doua persoane care fac acelasi lucru, doar una sa fie aratata cu degetul. De ce se fac diferente vizibile?

Am fost printr-un parc bucurestean, am profitat de norii ce acopereau razele soarelui si de firava adiere a vantului. O zi de duminica placuta din anumite puncte de vedere, dar privind dintr-o alta perspectiva as putea spune ca a fost si putin dezamagitoare. Poate ca pentru altii tot ceea ce povestesc o sa para ceva banal, dar mie personal nu mi s-a mai intamplat sa privesc atat de multe fapte urate intr-o singura zi. Totul a inceput in mijlocul de transport in comun. Stateam de vorba cu o amica, am ignorat tot ce se intampla in jurul nostru - chiar si pe cei doi baieti care incercau sa ne ingane si sa ne atraga atentia. Ne-am gandit in sinea noastra ca evitand sa le spunem ceva o sa renunte la tot circul pe care il faceau, dar inutil ... tot drumul au incercat sa ne abordeze intr-un mod stresant. Sa spunem ca am trecut peste acest incident, caci am coborat la metrou si am scapat de prezenta lor insuportabila. Mai tazriu, ma aflam in parc: liniste, paraselele cantau, soarele mangaia in...

Dupa mult timp am reusit sa ies cu rolele ... chiar daca sunt o incepatoare in adevaratul sens al cuvantului imi doresc sa invat. Imi place foarte mult senzatia pe care ti-o ofera aceea plutire si aerul ce trece pe langa corpul tau atunci cand mergi putin mai repede. Spre multumirea mea, nu am cazut deloc. Sa nu uit sa mentionez ca am reusit sa trec de stresul psihologic "ma privesc ceilalti si sunt penibila", eh ... la urma urmei toti trecem printr-un inceput stangaci, nimeni nu s-a inascut invatat. Mi-am aerisit gandurile. Uneori este bine sa vorbesti despre ceea ce te macina - si cel mai placut este ca celalalt sa nu te critice, ci doar sa te asculte si sa iti ofere un sfat personal, sa spuna cum ar proceda in situatia ta. Nu-mi plac oamenii care reactioneaza vulcanic atunci cand le spui ceva ... si mai ales urasc ca ei vor sa para mai breji - gen "daca eram in locul tau" sau "ti-am zis eu". Consider cel mai putin prielnic moment sa auzi o astfel de rem...

Ma simt asemeni unui copil orfan, care are multe sentimente dar nu stie cum si cui sa le arate. O parte din ceea ce simt am pastrat intr-un sertar special pentru ziua magica, dar restul ... toate lucrurile banale pe care le simt parca nu mai am cui sa le impartasesc. Ma inchid incet in carapacea mea si evit sa mai vorbesc lucruri in plus pentru a nu fi folosite impotriva mea in viitor. Nu sunt introvertita...dar nici nu imi place sa povestesc unui necunoscut despre problemele personale. Adesea ma surprind vorbind cu diversi oameni despre lucruri firesti, mature si nu-mi dau seama cum fac asemenea lucruri pentru ca eu ma simt inca o copila ... probabil ar trebui sa vorbesc despre facultate, servici, colegi si iubire ... dar unor oamenilor nu le pot vorbi decat despre ceea ce imi servesc pe tava. Dezamagirea a ajuns la cota in care nu se mai poate masura; Nu sunt inca de piatra si nici de-un material similar ... sunt asemeni oamenilor simpli ce au sufletul sensibil. Caldura solara ma st...

Sa prezici franturi din viitor ... poate ca suna putin stiintifico-fantastic, dar am descoperit pe cineva care reuseste sa spuna cu mult timp inainte ceea ce urmeaza sa se intample; Poate daca prezicea despre viata sa personala, as fi crezut ca face dinadins ca totul sa fie exact cum spune pentru a parea un mare magician. Pana acum tot ceea ce mi-a zis despre ceilalti s-a adeverit mai devreme sau mai tarziu. Eu nu am vrut niciodata sa-mi prezica viitorul, ci am preferat sa ma las surprinsa de tot ceea ce viata imi oferea. Sa primesc degamagirile, fericirile sau surprizele intr-un mod aparte ... cred ca as fi fost foarte influentata de niste vorbe spuse de o astfel de persoana. Cred ca as fi incercat sa schimb lucrurile negative despre care imi putea vorbi ... si sa fac ca totul sa mearga invers proportional cu gandurile sale. Astazi ma gandeam la "lupta cu morile de vant" pe care am pus-o in practica in urma cu mult timp ... protagonistele principale eram eu si X - amica mea....

Se intampla lucruri hilare in jurul nostru, multe dintre intamplari nu ne mai starnesc interesul de nici o culoare ... iar altele ne dezamagesc intr-un mod apasator. Astazi in urma unei discutii pe care am avut-o cu predecesorul meu din functia de moderator, am hotarat ca nu mi-ar prinde rau sa privesc mesajele despre care imi vorbea cu multa dezamagire. Dupa numai cateva randuri mi-am dat seama ca imi pare rau ca am ajuns sa moderez un site in care dreptatea nu exista. Este inexplicabil cum un om pe care nu-l cunoesc personal si cu care nu am avut multe discutii private a reusit sa imi fure o parte din incredere si sa-si construiasca o imagine buna in ochii mei. A ajutat ori de cate ori cineva avea nevoie, oferea sfaturi si gasea subiectul potrivit la momentul potrivit... dar cu toate acestea a fost jignit mult prea rau de niste persoane superficiale, care nu inteleg cuvantul "colegialitate". Intr-un fel imi este teama sa ma implic asa cum a facut-o el ... nu vreau sa primes...

Vreau sa fac multe lucruri dar imi este teama de ceva ... nu stiu cum sa explic sentimentul ce reuseste sa ma opreasca ori de cate ori vreau sa realizez ceva palpabil. E ceva similar cu o bariera ca se pune si nu ma lasa sa trec catre lumea creatiei. Am reusit sa trec putin peste aceasta limita, dar fiecare miscare este stangace si am momente in care imi vine sa las lucrurile asa cum sunt acum si sa renunt la aceste incercari. Mi-ar fi placut sa am si eu un talent de care sa ma bucur mereu... nu stiu poate sa pictez, croiesc, modelez, gatesc, machez sau orice alt lucru ce presupune creatie proprie. Micile mele incercari dau adesea gres, fie ca este vorba la inceput sau la sfarsit cand obiectul este gata de folosinta. Asa am colectionat o cutie intreaga de rebuturi. Le admir pe acele persoane care se pricep sa faca din toate cate putin sau pe cele care au un drum in viata si se axeaza profund pe acest lucru. Eu... nu am nimic din asta, nu stiu la ce sunt buna si nici nu imi place sa ma...

Am calatorit cu trenul, recunosc ca au trecut mai bine de doi ani de cand nu am mai facut acest lucru, iar in acest timp lucrurile au evoluat in bine in ceea ce priveste transportul feroviar. Aerul conditionat, curatenia, scaunele intregi si destul de comode, usi electice si alte beneficii pentu calatori. Asta da plimbare. In timp ce scriu aceste randuri in minte imi trec imaginile fugare pe care le-am admirat si partea din oras ramasa neatinsa de prezentul luxos. Nu stiu daca acest lucru inseamna ceva bun sau nu, ideea este ca reusesti pentru cateva clipe sa consideri ca esti intr-o poveste. Sunt obosita, am nevoie de cateva ore de somn pentru a recupera tot ceea ce am pierdut in ultima perioada. Ma simt asemeni unui copil ce ar spune mereu: "5 minute, atat vreau sa mai dorm", sperand ca aceste minute sa provoace o minute odihnitoare. Am atasat aceasta poza pe care am gasit-o intamplator in timp ce cautam ceva zambitor si vesel, ma gandisem la o minutata floare a soarelui .....

Saptamana aceasta am strans in mine multe ganduri nerostite, chiar daca am incercat sa evadez si sa vars cateva cuvinte ... repede mi-am dat seama ca nimeni nu ma poate intelege. Tot ce aveam de facut era sa ma framant singura si sa sper ca intr-o zi o sa scap de aceasta povara; Nu vreau sa spun ca ceilalti sunt inapti sa inteleaga, ci am vrut sa subliniez faptul ca fiecare isi intelege mai bine lumea in care traieste, principiile ce il inconjoara, sentimentele si lucrurile pe care isi permite sa le rosteasca. O lume personala despre care ori de cate ori povestesti cuiva o sa capete un alt contur in ochii acestei persoane. Problemele nu s-au terminat, doar ca am primit un raspuns pe care imi doream sa il aud... orice decizie o sa primesc de la ceilalti stiu ca persoana cea mai draga sufletului meu o sa faca ceea ce imi doresc cu ardoare. Mi-a promis sa imi urmeze rugamintea si sa imi faca pe plac ... chiar daca amandurora ne-ar fi placut mai mult o alta situatie. Nu depinde de noi, asa...