Not in my mood

Pentru inceput vreau sa povestesc despre parerea pe care am avut-o dupa ce am terminat de citit cartea lui Anton Holban - O moarte care nu dovedeste nimic.

Daca inceputul se anunta plictisotor, saracacios in detalii si putin incurcat ... spre sfarsit am citit cu sufletul la gura pentu a afla deznodamantul.

Actiunea se petrece in jurul sentimentelor lui Sandu, un baiat asemeni celor din zilele noastre...cand spun asta ma refer la faptul ca neaga sentimentele sufletului, vrea sa para un cuceritor si un intangibil. Dar se framanta fara sa isi dea seama de situatia Irinei.

Nu are rost sa neg faptul ca Irina o sa moara, acest lucru il intuiam si inca din momentul in care am luat cartea din biblioteca. Dar cum o sa moara? Nu va spun...cititi si o sa aflati;

Despre mine pot spune ca de cand m-am trezit simt o stare depresiva de neimaginat, sunt momente in care nu ma suport nici macar pe mine, ma dor toate oasele (sportul este de vina - dar nu ma las), ma agita fiecare miscare brusca din jurul meu.
Pluteste in aer o stare apatica...nu ma incanta nici macar ideea pe care mi-a propus-o C. de a merge la cumparaturi.

Nici nu vreau sa ma gandesc la peisajul strazilor pline [de] apa si resturi de zapada murdara.

Soarele incearca sa imi inveseleasca ziua...intr-un fel a reusit, doar ca mai am nevoie de ceva pentru a intra in modul normal al vietii, dar nu stiu sa explic ce anume vreau.

Sper ca este doar o pasa poastra si o sa imi revin cat mai repede...mi-am dat seama ca am pierdut jumatate din zi fara sa fac ceva impresionant, poate cautarile mele vor aduce intr-o zi o comoara...dar cu certitudine nu astazi.

Am zapat printre siteuri cu hand-made-uri si retete ce par a fi delicioase.

Cam atat pentru astazi draga blogutule, ma apuc de scris articolul pentru revista... totusi nu pot amana la nesfarsit, in curand vine ziua in care trebuie sa apara si eu nu l-am terminat.