Ador primavara, dar uneori imi da impresia ca este sezonul cand oamenii sunt mai predispusi tristetii. Ceva ii deprima. Cineva le inlocuieste privirea calda cu un venin dureros.
Poate ca sunt momente in care presiunea atmosferica este vinovata pentru aceste situatii dureroase prin care trec oamenii.
Fiecare individ sufera diferit...din motive diferite, la intensitati diferite, durate de timp total diferit si reactioneaza in moduri diferite;
In atmosfera plutesc stari de cearta, predispozitii si indispozitii. Se simte o presiune pe umeri...oare cerul asta gri de astazi ne preseaza?
Pretutindeni sunt contraste: bine-rau, iubire- tristete, zambete-lacrimi, cer senin-nori...si multe altele, toate acestea ma fac sa ma gandesc de doua ori inainte sa fac ceva, din teama de a nu trece de de la un pol la celalalt.
Sunt ganduri ce nu vor sa depaseasca cutia craniana, ele raman nerostite... dar adunand astfel de franturi, o sa ajung intr-o zi in care o sa rabufnesc...Incerc pe cat posibil sa aman venirea acestei clipe, din motive intemeiate;
Fara sa imi dau seama, in timp ce scriam acest articol vremea gri a disparut, lasand loc unui soare stralucitor...ce incearca sa dreaga busuiocul unei zi pierdute.
P.S. La multi ani surioara...m-am gandit ca niste cuvintele nu ar fi fost demne pentru tine, asa ca am renuntat la aceasta idee si m-am rezumat la o imbratisare...
Poate ca sunt momente in care presiunea atmosferica este vinovata pentru aceste situatii dureroase prin care trec oamenii.
Fiecare individ sufera diferit...din motive diferite, la intensitati diferite, durate de timp total diferit si reactioneaza in moduri diferite;
In atmosfera plutesc stari de cearta, predispozitii si indispozitii. Se simte o presiune pe umeri...oare cerul asta gri de astazi ne preseaza?
Pretutindeni sunt contraste: bine-rau, iubire- tristete, zambete-lacrimi, cer senin-nori...si multe altele, toate acestea ma fac sa ma gandesc de doua ori inainte sa fac ceva, din teama de a nu trece de de la un pol la celalalt.
Sunt ganduri ce nu vor sa depaseasca cutia craniana, ele raman nerostite... dar adunand astfel de franturi, o sa ajung intr-o zi in care o sa rabufnesc...Incerc pe cat posibil sa aman venirea acestei clipe, din motive intemeiate;
Fara sa imi dau seama, in timp ce scriam acest articol vremea gri a disparut, lasand loc unui soare stralucitor...ce incearca sa dreaga busuiocul unei zi pierdute.
P.S. La multi ani surioara...m-am gandit ca niste cuvintele nu ar fi fost demne pentru tine, asa ca am renuntat la aceasta idee si m-am rezumat la o imbratisare...
Imi doresc ca in fiecare an, multi ani de acum inainte sa ne petrecem aceasta zi impreuna.
Vezi sa nu rabufnesti ca sampania ca poti sa si ranesti pe cineva :D. La Multi Ani Lizuuuu..sau cum se spune pe limba ta (ham haaam hhaammm).
RăspundețiȘtergere