De cateva saptamani imi doream sa citesc postarile vechi ... sa analizez de unde am plecat si mai ales - unde am ajuns in ceea ce priveste scrisul pe blog.
Poate cei ce au cunoscut toate etapele vietii mele de blggerita, pot observa cu usurinta schimbari radicale.
Din punctul meu de vedere schimbarea apare in primul rand din aparitia postarilor zilnice (asta nu inseamna ca tot ce e mult e si bun), diversitatea de subiecte, cantitatea si calitatea.
E ciudat cum niste cuvinte insiruite intr-un loc virtual iti pot pastra amintirile vii.
Ce voal transparet foloseam sa maschez dezamagirile...si cu toate acestea, se intampla in multe cazuri ca gandurile mele sa fie interpretate cu dublu inteles.
Daca la inceputul nebuniei mele de a scrie (pe la sfarsitul anului 2007), nu stiam ce anume aveam sa scriu...cu timpul mi-am dat seama ca fiecare nimic banal, intr-o zi poate insemna o comoara sufleteasca.
Nu vreau ca ceea ce scriu sa impresioneze pe cineva, caci nu sunt in masura sa fac acest lucru... nu sunt inca o jurnalista care sa aiba capacitatea de a jongla cu niste cuvinte si rezultatul sa fie impresionant.
Ma consider un suflet umil printre multitudinea de suflete ce isi exprima gandurile in scris...
Cu ocazia "re-aducerii aminte" am realizat ca maine se implineste un an de cand am vazut pentru prima data marea... cu siguranta multi dintre adolescentii de varsta mea, sunt satuli de soare, mare si alte distractii de acolo.
Chiar daca nu am facut rost de pozele de atunci...pot spune ca undeva in sufletul meu pastrez imaginile vii.
Imi doresc ca urmatoarea data cand o sa ajung, sa imortalizez nisipul batut de soare, apusul, rasaritul si nu in ultimul rand imensa mare.
Impactul pe care o sa sa il aibe actualul blog la batranete, cand il voi citi alaturi de mosul meu, mi-as dori sa fie la fel de surprinzator si plin de sentimente.
Inca de cand am pasit pe aceasta adresa mi-am propus sa nu mai plec de aici, pentru nimic in lume. Chiar daca apar si ochi cunoscuti(cunostinte) si citesc...nu ma mai afecteaza, viata mea imi apartine, deciziile pe care le iau si gandurile pe care le marturisesc nu vreau sa afecteze pe cineva voit, dar daca acest lucru se intampla rog persoanele care nu se simt bine in compania gandurilor mele sa evite usa de la etajul 3.
Poate cei ce au cunoscut toate etapele vietii mele de blggerita, pot observa cu usurinta schimbari radicale.
Din punctul meu de vedere schimbarea apare in primul rand din aparitia postarilor zilnice (asta nu inseamna ca tot ce e mult e si bun), diversitatea de subiecte, cantitatea si calitatea.
E ciudat cum niste cuvinte insiruite intr-un loc virtual iti pot pastra amintirile vii.
Ce voal transparet foloseam sa maschez dezamagirile...si cu toate acestea, se intampla in multe cazuri ca gandurile mele sa fie interpretate cu dublu inteles.
Daca la inceputul nebuniei mele de a scrie (pe la sfarsitul anului 2007), nu stiam ce anume aveam sa scriu...cu timpul mi-am dat seama ca fiecare nimic banal, intr-o zi poate insemna o comoara sufleteasca.
Nu vreau ca ceea ce scriu sa impresioneze pe cineva, caci nu sunt in masura sa fac acest lucru... nu sunt inca o jurnalista care sa aiba capacitatea de a jongla cu niste cuvinte si rezultatul sa fie impresionant.
Ma consider un suflet umil printre multitudinea de suflete ce isi exprima gandurile in scris...
Cu ocazia "re-aducerii aminte" am realizat ca maine se implineste un an de cand am vazut pentru prima data marea... cu siguranta multi dintre adolescentii de varsta mea, sunt satuli de soare, mare si alte distractii de acolo.
Chiar daca nu am facut rost de pozele de atunci...pot spune ca undeva in sufletul meu pastrez imaginile vii.
Imi doresc ca urmatoarea data cand o sa ajung, sa imortalizez nisipul batut de soare, apusul, rasaritul si nu in ultimul rand imensa mare.
Impactul pe care o sa sa il aibe actualul blog la batranete, cand il voi citi alaturi de mosul meu, mi-as dori sa fie la fel de surprinzator si plin de sentimente.
Inca de cand am pasit pe aceasta adresa mi-am propus sa nu mai plec de aici, pentru nimic in lume. Chiar daca apar si ochi cunoscuti
cioc cioc cioc !!!! Luminaaaa...Aveti de plata lumina pentru etajul 3. Am trecut doar sa iti urez mult succes in continuare cu scrisul si sper sa ne luminezi ochii cu postarile tale in fiecare zi si de acum incolo.
RăspundețiȘtergere