Treceți la conținutul principal

A lua o pauza

Se spune ca timpul ne vindeca ranile... Oare timpul reuseste sa clarifice sentimentele intre doua persoane ce au cunoscut iubirea impreuna?
Scriu aceste randuri cu gandul la P.F. amica mea, care a reusit intr-un an sa treaca printr-un amalgam de sentimente, multe dintre ele putin placute sufletului dar peste care a trecut spunandu-si mereu: "il iubesc, fara el simt ca viata nu are sens".
In acest timp a invatat ca sunt mai multe categorii de baieti, dar nu accepta ca si ea poate avea parte de cineva care sa o faca fericita...gandul ca nimeni nu o va mai iubi asa cum o face (facea) M.V...o lasa sa sufere si sa accepte aceasta noua "pauza", pe care el a propus-o... si sa astepte decizia pe care o va lua M.V. dupa multe zile de gandire.

Aici intervine mica mea problema...nu inteleg de ce este nevoie de o pauza in adevaratul sens al cuvantului...de ce trebuie sa treaca peste momentele jenante in care se vad intamplator pe strada si sunt nevoiti sa se comporte ca doi amici din moment ce ei inca nu au luat hotararea sa puna punct tuturor lucrurilor pe care le-au facut impreuna.
Oare reusesc sa rezolve toate micile neintelegeri...pe cont propriu?
Nu ar fi mai bine sa se intalneasca si sa discute si sa puna in balanta lucrurile bune, sentimentele fericite si pe celalalt taler sa aseze treptat in timp ce clarifica: lucrurile neplacute si sentimentele dureroase.
Este nevoie de timp special in care sa te gandesti la ceea ce simti pentru jumatate? Nu poti sa te gandesti la toate aceste in momentele in care nu esti langa ea (jumatatea).
Am impresia ca de fiecare data cand lasi un lucru nerezolvat, acesta capata o amploare si devine din ce in ce mai greu de ajuns la eliminarea definitiva a problemei.

Nu stiu care este adevaratul inteles al acestei despartiri temporare (pauza de relatie), dar consider ca nu reprezinta decat un prim pas spre punctul final (despartirea).
Cu toate astea sper ca aceasta "pauza" sa clarifice gandurile negre, sa readuca la lumina scanteia care i-a adus impreuna in aceasta poveste,ce a fost frumoasa pana la un anumit capitol si cel mai important sa ajungea la un numitor comun.

Comentarii

  1. eu sunt sigura ca aceasta mica pauza va alunga toate indoielile si va intari anumite sentimente.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pauza nu are altă menire decât să-ţi deschidă ochii şi să te facă să înţelegi că fără celălalt nu poţi

    RăspundețiȘtergere
  3. e obosit omu si si-a luat o mica pauza...mai bine ai vorbi tu cu fata sa renunte la sperante...EL nu se mai intoarce

    RăspundețiȘtergere
  4. pfff..eu mereu am fost anti-pauze..chiar dak la un moment dat am simtit k am avut nevoie de ea din cauza prea multor certuri..sau cva in gen..si eu de exemplu am dus-o la capat(Despartirea)..si am gasit ceva muult mai bun..dar depinde de fiecare relatie..dak se iubesc cu adevarat reciproc..si sentimentele amicei tale sunt la fel k ale lui..sper sa se impace si k pauza asta sa le deschida ochii :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Pauza trebuie.Fiecare va analiza la rece daca mai are nevoie de celalalt. Rezultatul depinde de ambii si nu poate fi generalizat.
    Uneori despartirea poate fi ceva bun.

    RăspundețiȘtergere
  6. e ca momentul ala in care vrei sa iei o pauza de la viata ta. stii ca asa ceva nu se poate, dar tu gasesti substitute. in final, totul va fi la fel, caci dupa ce scoti capul din pamant, nimeni nu iti va fi reyolvat problemele.

    RăspundețiȘtergere
  7. @:Boddah: Va intari sentimentele sau poate va aduce la suprafata faptul ca sentimentele au disparut de mult si ele sunt acum prezente doar in sufletul ei plapand;

    @lungimedeunda: Asta daca mai exista sentimente la mijloc;

    @The obnoxious man: Stii tu ce stii, dar nu uita ca speranta moarte ultima dar visul niciodata;

    @Byz: Eu cred ca daca sentimentele sunt la fel intre ei 2, nu se mai ajungea la aceasta pauza, mai ales ca M.V.putea sa se gandeasca la toate aceste framantari fara sa o faca pe ea sa stea cu inima cat un purice, asteptand ceea ce el urmeaza sa ii spuna intr-o zi din viitor.

    @AlinaTimotin: Adevar graiesti, poate ca aceasta usa inchisa reprezinta o alta usa deschisa pentru fericirea lor. (fie ea si separata);

    @Septimia: Sunt sigura ca am trecut de multe ori prin aceste sentimente, dar e placut sa stai asemeni unui strut cu capul in pamant, acolo nu exista decat bunatate...dar nu putem sa ne ascundem o viata intreaga...asa ca trebuie sa invatam sa luptam cu neprevazutul.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Postări populare de pe acest blog

Iarna

 Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea. Drumul spre muncă a fost astăzi mai mult decât un simplu drum. A fost o aventură. Pași grei prin omăt, respirație aburindă, mâini înghețate și copii care pășeau curajoși prin nămeți, cu ochii mari și obrajii roșii. Am mers pe jos prin troiene, cu zăpada scârțâind sub pași, simțind cum fiecare pas cere un pic mai mult efort decât de obicei. Și totuși… ce priveliște! Copacii îmbrăcați în alb, liniștea aceea curată pe care doar iarna ți-o poate oferi, fulgii care încă mai dansau în aer. Era greu de dus în piept frigul, era greu ritmul, mai ales când timpul parcă alerga împotriva noastră. Dar era și o frumusețe care îți tăia respirația. Uneori viața ne pune în față drumuri mai anevoioase, dar tocmai ele ne arată cât de puternici suntem. Și cât de mult contează să mergem înainte, chiar și prin zăpadă până la genunchi. Astăzi am înțeles că iarna...

Mulțumesc

Există momente în viață când cuvintele par să fie prea puține pentru a exprima recunoștința, dar azi voi încerca să pun în cuvinte o parte din ceea ce simt. Astăzi vreau să mulțumesc unui om care a fost mereu acolo pentru mine, indiferent de circumstanțe: prietenul meu. Nu sunt multe persoanele care pot înțelege cu adevărat durerea și bucuriile noastre, dar tu, prietenul meu, ai știut mereu să fii lângă mine, chiar și în cele mai dificile momente. Ai stat cu mine pe bordura străzii, în momentele în care lumea părea că se oprește în loc, ținându-mi companie. Cu o țigară în mână și fără judecăți, mi-ai ascultat poveștile, mi-ai permis să îmi plâng suferințele și, poate cel mai important, m-ai lăsat să fiu eu, fără să cer nimic în schimb. Uneori, nu trebuie să spui multe pentru a înțelege cu adevărat pe cineva. O privire, un zâmbet sau chiar un simplu gest pot înlocui o mie de cuvinte. Știu că nu am fost ușor de suportat mereu, dar tu ai avut răbdare, ai rămas acolo și ai ascultat. Mulțum...

Timp de calitate

Într-o dimineață liniștită de weekend, casa era scăldată într-o lumină blândă, ca mierea. Mama cu părul roșu se trezise prima. Își strânsese părul într-un coc dezordonat și pregătea ceaiul, când a auzit pași mici și grăbiți pe hol. — Mami, e weekend! a șoptit fetița, de parcă ar fi împărtășit un mare secret. Curând, cei doi copii erau deja plini de planuri. Fetița s-a așezat pe podea cu un caiet și a început să deseneze inimioare și povești inventate, în timp ce băiețelul încerca să ajungă la borcanul cu ciocolată, convins că weekendul trebuie să înceapă cu ceva dulce. Mama îi privea zâmbind. Nu se grăbea nicăieri. Weekendul era despre ei — despre râsete, despre încercări stângace și mici aventuri casnice. — Bine, a spus ea, prefăcându-se serioasă. Micul dejun special de weekend începe… cu ajutor de la bucătari! Copiii au izbucnit în chicote. Au amestecat, au gustat pe furiș și au făcut mai multă dezordine decât mâncare — dar nimănui nu-i păsa. După micul dejun, s-au...

9luni

Timpul trece si nu reusesc sa ma adun sa scriu despre viata de mama, despre piticul meu mic. Astazi s-au implinit 9 luni de cand l-am cunoscut si l-am imbratisat prima data. S-au strans atatea sentimente frumoase chiar daca a existat perioada "pandemiei" in lume... o sa ii explic si lui cum a fost perioada asta de izolare voluntara. De maine, o sa iesim la plimbare. O sa ne recapatam activitatile si linistea. Vroiam sa povestesc despre toate momentele in care am fost dezamagita de mine ca nu sunt o mama buna, ca nu am facut suficiente pentru copilul meu.... dar... astazi ma simt realizata si cred ca am facut tot ce a tinut de mine. Nu ma compar cu alte persoane, nu fac intrecere cu nimeni... sunt doar mama copilului meu si atat. Iubesc sentimentul asta ... ador sa il tin de mana si sa il pup pe obrajii lui rotunzi. Perfectiunea mea... cel mai dulce preparat al meu!

Despre trecut

Am ajuns să cred că nimic nu apare întâmplător în viața mea. Oamenii, întâmplările, chiar și despărțirile vin exact atunci când sunt pregătită să le înțeleg. Persoana potrivită la momentul potrivit nu este mereu cea care rămâne, ci cea care mă învață ceva esențial despre mine. Uneori vine ca o alinare, alteori ca o provocare, dar aproape niciodată ca o coincidență. Fiecare întâlnire, fiecare experiență m-a împins puțin mai sus. Nu a fost mereu o urcare lină. Au fost momente în care am simțit că urc pe stâncă, cu mâinile goale și genunchii tremurând. Dar tocmai acele momente m-au învățat să respir mai adânc, să privesc mai departe și să nu-mi fie frică de înălțimi. Culmile nu sunt doar despre reușite, ci despre claritatea pe care o capeți când privești înapoi și înțelegi drumul. Mă întreb uneori „ce-ar fi fost dacă”. Dacă aș fi spus ce simțeam. Dacă aș fi avut mai mult curaj. Dacă nu aș fi plecat sau dacă aș fi plecat mai devreme. Aceste gânduri nu mă mai sperie. Le privesc ca pe...

Ninge peste gânduri

Ninge ca și cum cerul ar vrea să învețe lumea să tacă. Fulgii cad moi peste lucruri și le rotunjesc marginile, le ascund oboseala, le îmbracă într-o frumusețe care nu e a lor — doar împrumutată. Sub alb, realitatea rămâne aceeași, dar pentru o clipă pare mai ușor de privit. Așa fac și eu cu unele adevăruri din mine. Las liniștea să se așeze peste ce doare, peste gânduri pe care nu vreau să le ating prea tare. Le acopăr cu zâmbete cuminți, cu explicații blânde, cu răbdare. Și pentru o vreme, totul pare în ordine. Ca un peisaj perfect după ninsoare — frumos, dar fragil la prima atingere. Și acolo, sub stratul acesta alb, e dorul meu de tine. Nu te-am pierdut dintr-odată. A fost mai degrabă o depărtare care a crescut în șoaptă. Mesaje care au devenit mai rare, momente care nu s-au mai potrivit, tăceri care au început să țină loc de prezență. Nimic dramatic — doar o distanță care s-a așezat între noi, strat peste strat, până când mi-am dat seama că te caut mai mult în amintiri decât în pre...

Sunt aici

Dragul meu, Îmi spui că mă iubești atunci când te întreb… și totuși uneori simt că vorbele tale nu găsesc drumul până la mine. Aș vrea să-mi arăți, nu doar să-mi răspunzi. Aș vrea să te văd privindu-mă cu adevărat, nu doar trecând pe lângă mine ca și cum lumea noastră ar putea exista fără atingeri, fără gesturi, fără certitudini. Te rog să mă vezi. Să mă simți.Să mă alegi. Uneori ai impresia că îmi este suficient să știu că ai ochi doar pentru mine… dar eu tânjesc după mai mult. Tânjesc după felul în care m-ai putea ține aproape, după gesturile care spun „te iubesc” fără să fie nevoie să le cer, după momentele în care îmi arăți că sunt a ta. Nu vreau doar cuvinte, iubirea mea. Vreau prezența ta, liniștea ta, atingerea ta, felul în care ai putea să-mi spui totul fără să rostești nimic. Eu sunt aici. Tu mă vezi?

Calvar

"Ce tare iti bate inima" - e tot ce am putut sa spun. Nici nu mai stiu daca ma doare sau ma enerveaza situatia. In minte aud toate cuvintele, e o galagie greu de descris in cuvinte... vreau un strop de liniste; As pleca pe afara, sa ma plimb doar eu cu mine. Nu vreau sa iau cu mine balamucul acesta. Nu vreau sa dau dreptate nimanui. Nu ma gandesc la mine, ci la ceilalti. Cet este ca nu inteleg nimic, si ma doare tot.

Sport

A trecut luna ianuarie, luna schimbarilor cum imi place sa cred. Mi-am propus sa fac mult sport , asta am si facut desi stiu ca puteam mai mult...dar macar inceputul suna promitator. Nu am slabit in kilograme mult, insa vizibil incep sa ma conturez; Sunt ca un copil entuziasmat de orice modificare.