luni, august 17, 2009

Capitolul 3

Si totusi... cred ca eram doua suflete ce se potriveau, eu vorbeam mult iar tie iti placea sa ma asculti... Eram atat de uniti cum nici nu ne-am fi imaginat vreodata... Si poate de aceea despartirea a lasat rani adanci, aparent de nevindecat in sufletele noastre...

M-am simtit singura...desi teoretic aveam multi prieteni in preajma, dar imi era dor de momentele in care "Cineva" ma supraveghea din umbra sau imi oferea ajutor in mod direct...
La inceput am crezut ca destinul a vrut sa ne intalnim, sa invatam unul de la celalalt ceva si apoi sa plecam fiecare cu aceasta mica experianta pe cont propriu.
Am simtit o nevoie teribila sa fiu independenta sa fac tot ce pana atunci nu puteam concepe: mi-am plans singura de mila, mi-am dezlantuit furia undeva departe de privirile indiscrete ale "prietenilor", numai eu stiam ceea ce simteam cu adevarat ... preferam ca ceilalti sa ma invidieze pentru fericirea pe care o aratam, dar care nu exista decat in povesti.
Adesea ma gandeam ca TU m-ai fi putut ajuta cu un sfat, o parere sau macar cu o fereastra deschisa in care sa tastez gandurile ce nu imi dadeau pace...simteam ca TU ma intelegeai, dar asteptam momentul potrivit pentru a te deranja cu un umil mesaj.
Dintr-o greseala a mea sau probabil din "destin"... pe data 25 septembrie a.t. am realuat legatura, putin timid, putin stangaci dar cu o mie de fiori in stomac...

"to be continued..."

4 comentarii:

  1. Ce pot spune...totul a contat putin cate putin la ceea ce acum pare a fi o relatie stransa bazata pe iubire si nimic mai mult..imi Iubesc iubita...adica pe TINE >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. eu ce pot sa zic?decat ca imi doresc sa fii fericita,si iubita pentru ca meriti:).

    RăspundețiȘtergere
  3. la fel k boddah..cred k meriti :) [ asta mi-am dat seama din ce scrii u paici]

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu ne cunoastem, poate traim in lumi total diferite, si totusi, azi am dat fara sa vreau peste acesr blog.Nu stiu cum altfel decat ,,soarta`` pot numi aceasta intamplare pentru ca avem mult prea multe in comun.Aceste ,,fericite intamplari``, sunt sarea si piperul din zile ca astea.Poate nici nu vei citi ceea ce am scris, dar totusi vreau sa spun: Esti geniala! pentru simplul fapt ca scrii lucrurile cu care a inceput toata povestea, pentru ca scrii si ceea ce gandeai, si pentru ca imbinarea lor face sa semene atat de mult cu ceea ce am simtit eu ,candva. Felicitari!


    ps: m-am nascut pe 25 septembrie ;))

    RăspundețiȘtergere

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...