Fuse, fuse si se duse...

Asa a patit si inspiratia mea...a fost - dar a fugit de dimineata, de indata ce razele soarelui si-au facut aparitia inspiratia mea a plecat pe alt taram...probabil este un taram intunecat, deoarece seara simt ca pot sa vorbesc mult, pot sa scriu poezii si chiar pot sa arat o alta parte a mea.
Poate ca daca as fi scris ieri acest articol as fi "aratat" cu deregtul pe X si pe Y, de la care ma asteptam la un strop de spirit al observatie...dar acum imi dau seama ca nu are rost sa fac acest fapt dizgratios.

O parte a sufletului imi ofera o garantie ca nu voi uita prea curand ziua precedenta, deoarece a insemnat mult pentru mine...cu siguranta nu ma asteptam ca toate lucrurile sa mearga bine. Alaturi de EL am reusit sa imi indeplinesc un vis frumos pe care il purtam in gand de foarte mult timp...
...De indata ce mi-ai spus ca trebuie sa pleci, am simtit un gol imens in suflet...desi stiam ca nu plecai mai departe ca in alte seri, aveam o stare ciudata ce nu imi dadea pace.
Te-am privit mai adanc ca niciodata, am fost atenta la fiecare miscare a ta, m-am uitat insistent la clipirea ochilor tai si te-am stans in brate ca si cum astazi nu ar mai fi existat pentru noi;
Acum imi pot explica aceste reactii pe care le-am avut... dupa o zi minunata petrecuta cu tine, mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu gandul ca TU esti al meu...dar mai trebuie sa te duci si acasa, deja simteam ca a mea casa reprezinta si casa ta.