Fiecare zi pe care o petrec in familie imi da sentimentul ca am descoperit izvorul de fericire. Chiar daca nu mai am timp de pierdut pentru creatile mele, pentru incercarile de pasiuni si alte bazaconii despre care am tot povestit ani la randul, nu ma plang...stiu ca "bebelusenia" este doar o perioada si vreau sa profit cat pot de mult de aceasta perioada... pasiunile o sa le reintroduc in viata mea pe parcurs, poate chiar alaturi de micutul meu explorator.
Serile au devenit de relaxare in parc sau pe strazile orasului, ne plimbam, gangurim, strigam si radeam impreuna. Cred ca nu puteam sa fac ceva mai special de atat.
Sunt fericita si implinita. Consider ca este un copil minunat si cuminte, ce ne face sa ne dorim inca unul :)) - stiu suntem teroristi.
joi, iunie 04, 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: