Uneori parca nu mai am puteri.
Imi pare rau ca ne-am certat din cauza celorlalti... am ajuns victima colaterala si asta m-a facut sa ma simt vizata in totalitate, chiar daca nu a tinut de mine rezultatul final, faptul ca am participat la actiune in sine ma face vinovata.
Poate ca suna dramatic,poate ca nu este chiar o tragedie, ideea este ca din neglijenta in timp ce efectuam cateva treburi in viitoarea noastra casa am participat la zgarierea unei dintre usi. Este frustrant, ca nici nu ne-am mutat si lucrurile incep sa se deterioreze. Stiu, poate veti spune ca sunt doar obiecte, si pun prea mult pret, insa atunci cand stii cat ai trudit pentru banii respectivi, parca si obiectele capata alta valoare.
Am nevoie de un pansament pentru suflet!
I
vineri, mai 29, 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: