Sunt mamica de zece luni, am ajuns la camera de garda cu bebelusul marti noapte. Din cauza infectiei cu virusul coronavirus, un singur parinte are dreptul sa fie alaturi de copil in spital...si cum Mister este preferatul am decis ca este cel mai ok ca el sa intre si eu sa astept afara.
Banuiam despre ce este vorba, insa nu stiam cat este de grav... dupa o ora de asteptat si facut planton in parcare, i-am vazut cum apar catre mine. Inima imi batea tare.
Totul este bine, asteptam cinci zile de tratament la domiciliu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: