Intotdeauna mi-a placut toamna, nu stiu de ce dar aceasta imi place cel mai mult. Am asteptari si sper sa mi se indeplineasca dorintele.
Nu obisnuiesc sa imi fac iluzii, mereu mi-a fost frica sa nu cad de pe un nor pufos...asa ca am lasat destinul sa ma surprinda, dar de data asta mi-am facut iluzii.
Am ajuns sa merg pe strada si orice sa ma duca cu gandul la momentul X.
Frunzele care cad imi amintesc ca timpul trece si eu nu fac nimic pentru mine personal.
Mi-am promis mie ca voi lua o decizie daca drumurile noastre nu coincid. Am ajuns la ideea ca mai bine sufar odata decat sa simt asta necontenit cand vine vorba despre subiectul x.
Il iubesc mai mult decat o pot spune in cuvinte. Sper sa imi îndeplinească visul si sa il realizam împreună.
Toamna iubesc si sper.
miercuri, octombrie 11, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: